Yes Man? No Man?

De ceva zile mă obsedează scena din Scent of a woman, când Al Pacino, în rol de orb, dansează un tango minunat cu o tânără necunoscută. Habar n-am de ce mă obsedează, dar e clar că asta mi se întâmplă. L-am downloadat de pe YouTube, am facut rost de melodie, mi-am pus secvența pe Ipod și mi-am pus și ringtone pe telefon.

Între timp, lucrurile au luat-o razna. Acum câteva zile simțeam că am controlul vieții mele, însă ieri am fost în Titan și m-am deprimat complet. E un cartier muncitoresc, aglomerat, haotic, zgomotos. Middle-class, ruff-neck. Îmi venea să urlu și să apăs pe accelerație, în orice direcție. I don't care if it has fucking metro, it just.. reminded me too much of a time I so hard wish to forget.. Știu că nu mă pot muta în Drumul Taberei, am făcut cercetare pe net, am mai întrebat în stânga și în dreapta și, deși e un cartier liniștit, verde și frumos, nu are transport bun - adică transportul de suprafață nu face pur și simplu față, și te trezești iarna că se deschid ușile la autobuz și o iei ușor la trap spre servici, prin zgură, ceață și frig. No, that's definitely something I want to avoid. Deși Drumul Taberei... off, Drumul Taberei are miros de vară târzie, de soare și răcoare, de dragoste, de nopți târzii și multă libertate, multe vise și multă libertate...

Acum câteva zile luasem hotărârea eroică de a-mi controla viața, și de a spune NU acelor lucruri care merită să primească acest răspuns. NU șefilor abuzivi, NU proiectelor frustrante, NU amestecului altora în viața mea, NU obsesiilor toxice, NU hotărârilor luate de alții pentru mine, NU, pur și simplu NU. Mi se părea simplu, și poate că este, însă... să fie oare chiar atât de greu să spui NU? Aseară am văzut un film cu Jim Carrey, el avea mari dificultăți în a spune DA - când a învățat s-o facă, viața lui s-a schimbat. Ca în orice American blockbuster, în bine. Până la urmă, cheia nu e să spui exclusiv DA sau NU (asta era și morala filmului), cheia e în echilibru. Then where is mine?..

Damn, sometimes things get so complicated...

Monday, Bloody Monday

E luni. Și azi am încercat să lucrez, dar tot fără succes. Nu mă pot aduna. Poate că ar fi bine pur și simplu să încetez să mă mai stresez, sau să mă încui la bibliotecă.
M-am întâlnit cu o bună prietenă care tocmai și-a terminat teza de doctorat - ce fericită și ușurată trebuie că se simte!
Man, I gotta get my act together...or else...

Prima zăpadă în București

Ninge. Fulgii ăștia nu cad, ci parcă... plutesc. Cu o dinamică proprie, neînțeleasă de minte, atât de puternic vizuală! Acum a început să dea mai tare, parcă se bat. Sunt două armate - una stânga, alta dreapta. Se întretaie. Stânga pare să câștige, sunt prea mulți. Aripa dreaptă a renunțat, nici nu se mai vede. Spre blocul unde a trăit amanta lui Gheorghiu-Dej parcă nici nu mai curg, ci doar stau, sfidează gravitația, plutesc în sus, se uită absenți prin ferestre. Acum nu se mai bat. Se amestecă, plutind în sus.

Bucureștiului pare să nu-i pese. Mașinile alunecă grăbite, o ambulanță sună insistent. Betoanele zac, tăcute. Și totuși e atâta freamăt în aer! E o altă lume, e o altă poveste, aplicată în straturi peste griul cotidian.. iar eu.. eu simt că nu mai trăiesc între betoane și ambulanțe și alergat pe site-uri, ci cumva.. între fulgi. Curg și eu cu ei, într-o lume liniștită cu miros de portocală.

Și timpul a stat.

New Year Resolutions

Era normal sa îmi încep prima postare cu asta. Rezoluțiile anului 2009. Acele decizii mărețe îmbibate de energia proaspătă și înaripată a începutului, a necunoscutului, vântul de sub aripi, avântul de la linia de start, și...!!

So.. what do I want for 2009? Vreau un job nou și o casă nouă. Vreau sa fiu cinstită cu mine și cu cei din jurul meu, și să învăț să spun NU atunci când înăuntrul meu este NU. Vreau să spun ce simt celor care o merită, și, mult mai greu, și celor care nu. Vreau să mă forțez să fac acele lucruri grele, imposibile, inimaginabile, nevrute, fiindcă ceva îmi spune că doar așa voi putea da înainte. Prin transcenderea lor. Anul ăsta vreau un nou început, vreau un nou start în viață, vreau să fiu persoana care mi-am dorit dintodeauna să fiu, persoana din imaginația mea, vreau ca persoana aia să iasă și să fie reală! Aceleași lucruri mi le spun an de an, cu insesizabile variații. Astfel încât, cu ce ar fi diferit 2009?

Voința. Ăsta este secretul lui 2009. Voința adevărată. Suficiența. Suficiența nemulțumirilor: s-a terminat cu ele! Trebuie să se termine cu ele! Anul ăsta trebuie să fie un an plin de răbdare, în care să învăț să strâng din dinți în timp ce văd sfârșitul. Sfârșitul sfârșitului și începutul începutului. I'm gonna make the jump this year, I can feel it. I'm ready.