Îmi place la nebunie să merg la servici cu autobuzul. Dimineața, seara. Mă urc la Arcul de Triumf și mă dau jos la Piața Iancului, iar de acolo mai iau 311 sau 135 o stație pe Pache Protopopescu. Trec de Pro Tv și ajung în zona boemă a Foișorului de Foc. Atât de aproape de Strada Mântuleasa..
Astăzi a fost prima zi când a mirosit a primăvară cu adevărat. Aerul era rece, dar nu mai era tăios, așa că atunci am știut. A venit primăvara. Tot atunci am observat copacii înfloriți. Nu știu pe unde am venit ieri, sau pe unde mi-a fost mintea, dar abia azi am observat copacii înfloriți. Un pic timizi, dar veseli și nerăbdători.
Câteodată mintea mea e absentă. De exemplu, în nicio dimineață nu îmi aduc aminte (și între noi fie vorba nici nu îmi dau seama) când trec prin pasaj la Obor. Pur si simplu mintea mea nu vede, nu acceptă tunelul ăla. Văd doar Dorobanțiul, cochet și la modă, văd Ștefan cel Mare, încărcat de mașini și blocuri comuniste, văd linia lui 34 împânzită de stații aglomerate, dar nu văd tunelul. Cine știe..
Îmi place linia asta - 330, 335. Între stațiile mele nu e niciodată aglomerație. Se aglomerează stupid la Charles de Gaulle și se eliberează la fel de inexplicabil la Piața Dorobanți. Inexplicabil nu, Caragiale e la doi pași, e plin de puști trendy dimineața în autobuz. Se aglomerează iarăși la Iancului, când eu mă dau jos. La întoarcere se golește la Iancului și umple abia după Ștefan cel Mare. Lucky me, lucky me.
În fiecare dimineață mă așez, îmi dau haina jos, și admir spectacolul lumii. Îmi place linia asta.
