Aștept săptămâna lenii. Până de curând, săptămânile lenii nu au fost pentru mine un eveniment, ba chiar erau mai dese decât mi-aș fi dorit. Însă acum aștept cu nerăbdare o săptămână a lenii, în care sa mă uit inertă la televizor, amețită puțin de aburii ceaiului de tei în camera mea friguroasă. O săptămâna a lenii, un spectacol al lipsei de interes, o exprimare cuvioasă a nevoii de a nu face nimic!
Nu vreau să mă văd cu prietenii, nu vreau sa îmi mai contabilizez zilele de la ultima mea întâlnire cu simpatica X sau amabilul Y, nu vreau sa mă duc la sală fiindcă „tot mie o să-mi prindă bine” și, mai ales, nu am chef s-o sun pe maică-mea să vorbim despre aceleași nimicuri! Da, mi-am spălat rufele, mi-am gătit o super ciorbă și nu, încă nu mi-a intrat salariul! Does that make your day??
Vreau sa văd tot sezonul 4 din Prison Break lângă o găleată cu ciocolată, cipsuri și floricele, vreau sa nu deschid la ușă, să nu răspund la telefon, să nu mă duc la servici, să nu-mi gătesc, pf, de fapt, n-am chef nici să ma spăl. N-am chef să mă gândesc la colegii mei pe care i-am „părăsit” pe baricade, n-am chef să mă întreb dacă și-au făcut treaba sau dacă stau și freacă menta la o țigară. N-am chef să analizez dimensiunea futaiului care mă așteaptă once I get back to work.
I want my Sunday to be MY Sunday. MY SUN DAY. So just F*%#^%$ OFF!
No comments:
Post a Comment