Monday, February 9, 2009
English obsession
Aș vrea mult să scap de prostul obicei de a scrie în Romglish. Fraze amestecate, cuvinte împrumutate. Dar.. nu.. era să scriu că nu pot, dar îmi dau seama că nu vreau. Nu vreau fiindcă ar tăia din autenticitate, fiindcă anumite lucruri chiar sună mai bine în engleză, mai ales dacă sunt gândite în engleză. Nu credeam să ajung a contribui la diluarea limbii române, să intru în tagma „AIA”, a trădătorilor moștenirii lingvistice românești. Unde ești tu Prutene.. ? Unfortunately, dead.
Moving out, moving in
De mai bine de o săptămână mi-am părăsit apartamentul din Calea Victoriei și m-am mutat lângă Arcul de Triumf, la gura Herăstrăului. Ce frumos, o sa ziceți. Da, e frumos. Am ferestrele orientate spre sud și un soare care mă încălzește toată ziua. Dimineața promițător, la prânz îndrăzneț, după-amiaza agresiv, iar spre seară nostalgic, copt. Stau la etajul nouă, mult mai aproape de cer și de păsări. Întotdeauna mi-am dorit soare în cameră, după amiaza. Am crescut într-un apartament răcoros, cu ferestre spre nord si est, am crescut fără lumină, fără să văd ziua obosind pe faldurile perdelelor.. Acum sunt fericită, am mult soare, nori albi și pufoși, și mulți, mulți porumbei încăpățânați care nu vor să se dea duși de pe balcon. Am și un orizont deschis - e adevărat, împovărat de blocuri - dar deschis, căscat, încărcat de posibilități! Văd în casele vecinilor, dar ăsta e un bonus de care voi vorbi poate altă dată..
Mai am și o orhidee albă, multe coșulețe de lemn împletit, un pat mare și primitor, multe perne înflorate și moi, și liniște, am ATÂT de multă liniște.. Aud liniștea. Mă îmbrățișează noaptea, când dorm înmoiată în ea.
În fiecare seară soarele îmi apune roșu pe pereți și lasă dâre sângerii în urmă - ce tristețe...ce frumusețe..sunt vrăjită de iubitul meu rotund și frumos ca mărul, ce-aș mai mușca din el! Cartierul începe ușor să zumzăie, liftul aleargă grăbit, noaptea mea abia începe. Mâine e prima zi de lucru. Sunt nerăbdătoare. În bucătăria mea mică ceaiul fierbe și miroase a scorțișoară.
Mai am și o orhidee albă, multe coșulețe de lemn împletit, un pat mare și primitor, multe perne înflorate și moi, și liniște, am ATÂT de multă liniște.. Aud liniștea. Mă îmbrățișează noaptea, când dorm înmoiată în ea.
În fiecare seară soarele îmi apune roșu pe pereți și lasă dâre sângerii în urmă - ce tristețe...ce frumusețe..sunt vrăjită de iubitul meu rotund și frumos ca mărul, ce-aș mai mușca din el! Cartierul începe ușor să zumzăie, liftul aleargă grăbit, noaptea mea abia începe. Mâine e prima zi de lucru. Sunt nerăbdătoare. În bucătăria mea mică ceaiul fierbe și miroase a scorțișoară.
Subscribe to:
Comments (Atom)