Nu am multe perechi de pantofi, cum nu am nici foarte multe haine - ceva împotriva acumulării, aș zice. Însă lucrurile pe care le am, mi-s dragi, mi-s tovarășe. Pantofii mei au bătut cu mine munți și mări, țări și continente, autobuze, birouri și hoteluri, au fost cu mine când am plâns și când am râs, mi-au ținut de cald și de urât, boticul lor s-a uitat întotdeauna prietenos către mine, în sus. Cum, dar mai ales când știi că a venit momentul să-ți iei la revedere de la ei? Cum faci să îi arunci într-o pubelă plină cu resturi, când ați trecut prin atâtea împreună?
Am câteva perechi de pantofi care nu-și mai servesc demult scopul, și totuși nu mă-ndur să le arunc. How to? Poate dacă aș știi că își continuă misiunea, undeva, altundeva... Vezi? De asta au nevoie oamenii să creadă în Rai. Aș vrea ca pantofii mei să meargă în Rai.
No comments:
Post a Comment