Mini-ghid privind infiintarea unui ONG

Intrucât în ultimul timp m-am lovit puternic de birocrația legată de înființarea unui ONG în România anului 2009, m-am gândit să produc un mini-ghid care să orienteze începătorii în acest demers.

În primul rând, lectura obligatorie este ghidul Altermedia, actualizat în aprilie 2009, sau acest Ghid studenţesc, bine pus la punct de altfel.

Din considerente de spaţiu, nu voi înşirui aici toate detaliile concrete legate de înfiinţare, ci mai degraba acei do-s and don't-s care nu se regasesc nici în legislaţie, nici în majoritatea Ghidurilor pe temă. Aşa că, dacă sunteţi minim trei oameni hotărâţi, cetăţeni români sau străini, uite cum se face:

1. Rezervarea denumirii.
2. Identificarea și obținerea actelor pentru sediu.
3. Întocmirea actelor constitutive.
4. Constituirea patrimoniului.
5. Obținerea cazierului fiscal pentru membrii fondatori.
6. Dobândirea personalității juridice. Înscrierea în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor de la grefa judecătoriei.
7. Certificatul de înregistrare fiscală.
8. Ștampilă și imprimatele cu regim special.
9. Deschiderea contului bancar.

1. Rezervarea denumirii
Se face la Ministerul Justitiei, Serviciul de Relatii cu Publicul si Evidenta ONG, strada Apolodor nr. 17, sector 5, telefon/fax: (021)312.40.23. Adică pe o străduţă undeva în spatele Curţii de Apel Bucureşti, lângă Piaţa Naţiunile Unite şi foarte aproape de Unirii. Costă puţin, 5 lei (platiţi anterior la Trezoreria de sector), şi se eliberează relativ rapid 4-5 zile.

Sfatul meu ar fi să alegeţi o denumire cât mai scurtă şi la obiect, pentru că altfel vă veţi trezi că trebuie să completaţi pe toate actele nume kilometrice, care uneori nici nu încap în toate formularele. Valabilitatea rezervării e 3 luni.

2. Identificarea şi obţinerea actelor pentru sediu
Aici e marea problemă de obicei. Majoritatea ONG-urilor sunt "de apartament", în sensul că membrii fondatori apelează la rude binevoitoare sau proprietăţi în dotare pentru a constitui un comodat (contract de folosinţă gratuită) şi de a avea un sediu. E important de ştiut că acest contract, fiind gratuit în esenţă, nu implică niciun fel de obligaţie financiară din partea proprietarului - NU este necesară autentificarea lui la notar, nu este necesară nicio înregistrare la Administraţia Financiară sau plata vreunui impozit. Singura obligaţie importantă revine în sarcina Asociaţiei, care trebuie să se îngrijească de spaţiu ca un bun proprietar.
Se poate si cu contract de inchiriere şi chiar şi numai cu declaraţia notarială a proprietarului imobilului. În unele cazuri, se mai cere şi acordul vecinilor (sub forma unei liste cu semnături) şi/sau a Asociaţiei de proprietari - dar asta doar dacă desfăşuraţi anumite activităţi mai "zgomotoase" la sediul asociaţiei.

3. Întocmirea actelor constitutive
Adică actul constitutiv şi statutul.
Statutul reprezintă "legea" asociaţiei şi de aceea e bine să îl gândiţi temeinic. Modele sunt peste tot pe net, însă trebuie să vă asiguraţi că va conţine cel puţin elementele minime din legislaţia specifică (OG 26). Sfatul meu ar fi să îl faceţi cât mai simplu, cu prevederea că el va fi detaliat printr-un Regulament Intern. De ce aşa? Pentru că orice modificare a actelor constitutive trebuie înregistrată la Judecătorie, pe când modificarea RI o pot face organele asociaţiei oricând, fără dureri de cap, costuri şi alergături.
Actul constitutiv este un rezumat al statutului, care conţine dacă vreţi elementele esenţiale - membrii fondatori, misiune, obiectiv, patrimoniu, etc.

Actele pot fi legalizate de notar sau certificate de avocat. Recomand a doua variantă, mai ales dacă mai aveţi câte un prieten care poate face asta la preţuri minime.. sau pro bono :) Faceţi cel puţin 6-7 exemplare originale, veţi avea nevoie!

In acte să specificati unul sau mai multi imputerniciti care se vor ocupa de toata alergatura generată de procesul înfiinţării! Very important!

4. Constituirea patrimoniului
Asta înseamnă că trebuie să vă prezentaţi la o bancă oarecare şi să depuneţi cel puţin un salariu minim pe economie - în prezent 600 RON - pe care să îi lăsaţi acolo până la ultima etapă, deschiderea contului bancar. Statul vrea o garanţie că aveţi cu ce vă finanţa activitatea (sic!). sunt bani pe care ulterior îi veţi putea folosi pentru activităţile Asociaţiei, dar pe care nu îi veţi mai putea retrage pentru a-i folosi în interes propriu.
Se poate sa aduceţi şi bunuri ca aport, însă aici deja procedura e ceva mai complicată.

5. Cazierul fiscal pentru membrii fondatori
This one is a bitch, mai ales dacă membrii fondatori nu sunt din acelaşi oraş. Cazierul fiscal se poate obţine personal sau prin împuternicit (adică procură specială notarială) de la Administraţia Financiară unde vă aveţi domiciliul. Partea proastă e că e valabil doar 30 zile şi trebuie să fie valabil în momentul depunerii actelor. Aşa că dacă 3 membri şi l-au luat iar alţi doi întârzie.... s-ar putea să trebuiască să le scoateţi din nou. Bani aruncaţi şi nu mai vorbesc de alergătură...
Costă 20 RON bucata şi se eliberează pe loc. Măcar atâta.
Sfat: coordonare, coordonare!

6. Depunerea actelor la judecătorie. Dobândirea personalităţii juridice.
Cu toate actele de mai sus, plus taxa de timbru (19 RON) si timbru judiciar, vă prezentaţi la judecătoria pe raza căreia aveţi sediul social şi depuneţi dosarul (la biroul persoane juridice). Vi se dă un număr de dosar (pe care puteţi să îl urmăriţi şi pe net, pe portalul instanţelor) şi vi se comunică termenul la care trebuie să fiţi prezenţi. E bine să nu lipsiţi.

În ce priveşte ora... greu de spus. Şedinţa începe dimineaţa de la 8.30, şi, în funcţie de câte dosare sunt în faţa dvs. şi de numărul de absenţi puteţi să intraţi în scurt timp, sau ... abia după 13.00, 14.00 când se fac de fapt audierile pentru persoane juridice. Eu până acum numai după amiaza am intrat, aşa că.. cel mai bine e să vă rezervaţi toată ziua pentru asta. Dacă mai prindeţi şi o grevă, adio!

Dacă e ceva în neregulă la dosar, veţi primi un termen pentru remediere. Teoretic toate termenele sunt scurte şi în maxim 10 zile ar trebui să aveţi pronunţarea, însă variază de la judecătorie la judecătorie.

După pronunţare, veţi primi prin poştă la sediu o copie a încheierii prin care vi se acordă personalitate juridică şi se dispune înscrierea în RAF. Aşteptaţi să treacă minim 5 zile de la pronunţare, pentru ca hotărârea să devină definitivă şi irevocabilă, apoi prezentaţi-vă la judecătorie cu 5 copii xerox ale comunicării, 5 timbre judiciare de 0,15 RON şi taxe de timbru de câte 2RON/copie, pentru a obţine copii legalizate după încheierea instanţei şi Certificatul de înscriere la RAF. Aceste 2 acte atestă că aveţi personalitate juridică şi sunt, alături de Statut şi Act Constitutiv, cele mai importante acte ale Asociaţiei.

Cu plata taxei de timbru, e distracţie. În Bucureşti, de pildă, pentru unele sectoare se poate plăti la CEC, pentru altele la DVBL de sector. Dumnezeu cu mila, încercaţi să vă interesaţi dinainte ce şi cum.

7. Certificatul de înregistrare fiscală
Cu toată hârţogăraia proaspăt obţinută, plus una bucata DELEGAŢIE (o împuternicire semnată de Consiliul Director prin care membrul X poate face reprezentarea în faţa Administraţiei Financiare), vă prezentaţi la DVBL de sector unde completaţi Cererea 010, pe care NU, nu v-o dă inspectorul, ci trebuie dvs să o cumpăraţi (1leu/buc) fie de la xeroxul de lângă, fie să o descărcaţi de pe net. Dacă tot sunteţi acolo mai plătiţi şi un timbru fiscal de aprox 3 lei.
În 10 zile veţi fi chemat să vă ridicaţi Certificatul de înregistrare fiscală.

8. Ştampilele şi tipizatele
Luaţi din nou toată hârţogaria (în copii xerox evident, plus originale) plus CIF-ul şi mergeţi la orice butic de făcut ştampile. Ideal ar fi să aveţi minim 2 ştampile pentru Consiliul Director şi 1 pentru contabil (da, va trebui să aveţi un contabil autorizat care să vă facă bilanţul anual). Tipizatele la fel, în funcţie de preferinţe. Atenţie însă că pe tipizate trebuie să apară şi contul bancar aşa că în acest caz inversaţi etapele.

10. Cu ştampiluţa, acte şi împuterniciţi, vă prezentaţi la o bancă la alegere unde vă deschideţi cont. Ideal ar fi sa fie aceeaşi bancă unde aţi depus patrimoniul iniţial, ca să nu alergaţi în mai multe părţi.

Ay, mi bien...

Que no haria yo por ti... Îmi vâjâie în cap melodia asta. Oare e posibil? E posibil să te gândești la cineva atât de intens încât să-i transmiți starea ta, gândurile tale? Să te viseze noaptea? Să se răscolească în pat și să nu poată dormi? Să se trezească dimineața cu gândul la tine, simțind că ai fost acolo?
Eu cred că da, îmi place să cred că da...
Astăzi am aflat de suferința unui prieten drag care urma să se căsătorească și a fost părăsit în ajun. I-am citit și blogul, a fost și mai trist să văd cât își dorea să șteargă totul cu buretele. Să uite. Să retrăiască. Să reîntâlnească magia. Ce chinuit, ce suflet chinuit. Și nobil. Îi dorea tot binele din lume. Dar poate era doar un post așa, într-un exces de noblețe sufletească. Urăsc noblețea sufletească. Nu duce la nimic.
Câteodată îmi petrec nopțile chinuind oamenii în vis. So much for nobility.

330, 335

Îmi place la nebunie să merg la servici cu autobuzul. Dimineața, seara. Mă urc la Arcul de Triumf și mă dau jos la Piața Iancului, iar de acolo mai iau 311 sau 135 o stație pe Pache Protopopescu. Trec de Pro Tv și ajung în zona boemă a Foișorului de Foc. Atât de aproape de Strada Mântuleasa..

Astăzi a fost prima zi când a mirosit a primăvară cu adevărat. Aerul era rece, dar nu mai era tăios, așa că atunci am știut. A venit primăvara. Tot atunci am observat copacii înfloriți. Nu știu pe unde am venit ieri, sau pe unde mi-a fost mintea, dar abia azi am observat copacii înfloriți. Un pic timizi, dar veseli și nerăbdători.

Câteodată mintea mea e absentă. De exemplu, în nicio dimineață nu îmi aduc aminte (și între noi fie vorba nici nu îmi dau seama) când trec prin pasaj la Obor. Pur si simplu mintea mea nu vede, nu acceptă tunelul ăla. Văd doar Dorobanțiul, cochet și la modă, văd Ștefan cel Mare, încărcat de mașini și blocuri comuniste, văd linia lui 34 împânzită de stații aglomerate, dar nu văd tunelul. Cine știe..

Îmi place linia asta - 330, 335. Între stațiile mele nu e niciodată aglomerație. Se aglomerează stupid la Charles de Gaulle și se eliberează la fel de inexplicabil la Piața Dorobanți. Inexplicabil nu, Caragiale e la doi pași, e plin de puști trendy dimineața în autobuz. Se aglomerează iarăși la Iancului, când eu mă dau jos. La întoarcere se golește la Iancului și umple abia după Ștefan cel Mare. Lucky me, lucky me.

În fiecare dimineață mă așez, îmi dau haina jos, și admir spectacolul lumii. Îmi place linia asta.

English obsession

Aș vrea mult să scap de prostul obicei de a scrie în Romglish. Fraze amestecate, cuvinte împrumutate. Dar.. nu.. era să scriu că nu pot, dar îmi dau seama că nu vreau. Nu vreau fiindcă ar tăia din autenticitate, fiindcă anumite lucruri chiar sună mai bine în engleză, mai ales dacă sunt gândite în engleză. Nu credeam să ajung a contribui la diluarea limbii române, să intru în tagma „AIA”, a trădătorilor moștenirii lingvistice românești. Unde ești tu Prutene.. ? Unfortunately, dead.

Moving out, moving in

De mai bine de o săptămână mi-am părăsit apartamentul din Calea Victoriei și m-am mutat lângă Arcul de Triumf, la gura Herăstrăului. Ce frumos, o sa ziceți. Da, e frumos. Am ferestrele orientate spre sud și un soare care mă încălzește toată ziua. Dimineața promițător, la prânz îndrăzneț, după-amiaza agresiv, iar spre seară nostalgic, copt. Stau la etajul nouă, mult mai aproape de cer și de păsări. Întotdeauna mi-am dorit soare în cameră, după amiaza. Am crescut într-un apartament răcoros, cu ferestre spre nord si est, am crescut fără lumină, fără să văd ziua obosind pe faldurile perdelelor.. Acum sunt fericită, am mult soare, nori albi și pufoși, și mulți, mulți porumbei încăpățânați care nu vor să se dea duși de pe balcon. Am și un orizont deschis - e adevărat, împovărat de blocuri - dar deschis, căscat, încărcat de posibilități! Văd în casele vecinilor, dar ăsta e un bonus de care voi vorbi poate altă dată..
Mai am și o orhidee albă, multe coșulețe de lemn împletit, un pat mare și primitor, multe perne înflorate și moi, și liniște, am ATÂT de multă liniște.. Aud liniștea. Mă îmbrățișează noaptea, când dorm înmoiată în ea.
În fiecare seară soarele îmi apune roșu pe pereți și lasă dâre sângerii în urmă - ce tristețe...ce frumusețe..sunt vrăjită de iubitul meu rotund și frumos ca mărul, ce-aș mai mușca din el! Cartierul începe ușor să zumzăie, liftul aleargă grăbit, noaptea mea abia începe. Mâine e prima zi de lucru. Sunt nerăbdătoare. În bucătăria mea mică ceaiul fierbe și miroase a scorțișoară.

Yes Man? No Man?

De ceva zile mă obsedează scena din Scent of a woman, când Al Pacino, în rol de orb, dansează un tango minunat cu o tânără necunoscută. Habar n-am de ce mă obsedează, dar e clar că asta mi se întâmplă. L-am downloadat de pe YouTube, am facut rost de melodie, mi-am pus secvența pe Ipod și mi-am pus și ringtone pe telefon.

Între timp, lucrurile au luat-o razna. Acum câteva zile simțeam că am controlul vieții mele, însă ieri am fost în Titan și m-am deprimat complet. E un cartier muncitoresc, aglomerat, haotic, zgomotos. Middle-class, ruff-neck. Îmi venea să urlu și să apăs pe accelerație, în orice direcție. I don't care if it has fucking metro, it just.. reminded me too much of a time I so hard wish to forget.. Știu că nu mă pot muta în Drumul Taberei, am făcut cercetare pe net, am mai întrebat în stânga și în dreapta și, deși e un cartier liniștit, verde și frumos, nu are transport bun - adică transportul de suprafață nu face pur și simplu față, și te trezești iarna că se deschid ușile la autobuz și o iei ușor la trap spre servici, prin zgură, ceață și frig. No, that's definitely something I want to avoid. Deși Drumul Taberei... off, Drumul Taberei are miros de vară târzie, de soare și răcoare, de dragoste, de nopți târzii și multă libertate, multe vise și multă libertate...

Acum câteva zile luasem hotărârea eroică de a-mi controla viața, și de a spune NU acelor lucruri care merită să primească acest răspuns. NU șefilor abuzivi, NU proiectelor frustrante, NU amestecului altora în viața mea, NU obsesiilor toxice, NU hotărârilor luate de alții pentru mine, NU, pur și simplu NU. Mi se părea simplu, și poate că este, însă... să fie oare chiar atât de greu să spui NU? Aseară am văzut un film cu Jim Carrey, el avea mari dificultăți în a spune DA - când a învățat s-o facă, viața lui s-a schimbat. Ca în orice American blockbuster, în bine. Până la urmă, cheia nu e să spui exclusiv DA sau NU (asta era și morala filmului), cheia e în echilibru. Then where is mine?..

Damn, sometimes things get so complicated...

Monday, Bloody Monday

E luni. Și azi am încercat să lucrez, dar tot fără succes. Nu mă pot aduna. Poate că ar fi bine pur și simplu să încetez să mă mai stresez, sau să mă încui la bibliotecă.
M-am întâlnit cu o bună prietenă care tocmai și-a terminat teza de doctorat - ce fericită și ușurată trebuie că se simte!
Man, I gotta get my act together...or else...

Prima zăpadă în București

Ninge. Fulgii ăștia nu cad, ci parcă... plutesc. Cu o dinamică proprie, neînțeleasă de minte, atât de puternic vizuală! Acum a început să dea mai tare, parcă se bat. Sunt două armate - una stânga, alta dreapta. Se întretaie. Stânga pare să câștige, sunt prea mulți. Aripa dreaptă a renunțat, nici nu se mai vede. Spre blocul unde a trăit amanta lui Gheorghiu-Dej parcă nici nu mai curg, ci doar stau, sfidează gravitația, plutesc în sus, se uită absenți prin ferestre. Acum nu se mai bat. Se amestecă, plutind în sus.

Bucureștiului pare să nu-i pese. Mașinile alunecă grăbite, o ambulanță sună insistent. Betoanele zac, tăcute. Și totuși e atâta freamăt în aer! E o altă lume, e o altă poveste, aplicată în straturi peste griul cotidian.. iar eu.. eu simt că nu mai trăiesc între betoane și ambulanțe și alergat pe site-uri, ci cumva.. între fulgi. Curg și eu cu ei, într-o lume liniștită cu miros de portocală.

Și timpul a stat.

New Year Resolutions

Era normal sa îmi încep prima postare cu asta. Rezoluțiile anului 2009. Acele decizii mărețe îmbibate de energia proaspătă și înaripată a începutului, a necunoscutului, vântul de sub aripi, avântul de la linia de start, și...!!

So.. what do I want for 2009? Vreau un job nou și o casă nouă. Vreau sa fiu cinstită cu mine și cu cei din jurul meu, și să învăț să spun NU atunci când înăuntrul meu este NU. Vreau să spun ce simt celor care o merită, și, mult mai greu, și celor care nu. Vreau să mă forțez să fac acele lucruri grele, imposibile, inimaginabile, nevrute, fiindcă ceva îmi spune că doar așa voi putea da înainte. Prin transcenderea lor. Anul ăsta vreau un nou început, vreau un nou start în viață, vreau să fiu persoana care mi-am dorit dintodeauna să fiu, persoana din imaginația mea, vreau ca persoana aia să iasă și să fie reală! Aceleași lucruri mi le spun an de an, cu insesizabile variații. Astfel încât, cu ce ar fi diferit 2009?

Voința. Ăsta este secretul lui 2009. Voința adevărată. Suficiența. Suficiența nemulțumirilor: s-a terminat cu ele! Trebuie să se termine cu ele! Anul ăsta trebuie să fie un an plin de răbdare, în care să învăț să strâng din dinți în timp ce văd sfârșitul. Sfârșitul sfârșitului și începutul începutului. I'm gonna make the jump this year, I can feel it. I'm ready.