Chiar dacă nu mai merg la școală de ceva timp, astăzi mi-am strecurat un măr proaspăt în geantă, pe care l-am zdrobit între dinți cu poftă și zeamă și pocnet în pauza de gustare. Păstrez de ieri amintirea unei plimbări cu bicicleta prin oraș, pe alei pustii, printre tarabe cu antichități la Parcul Kisseleff, pe pistele aglomerate din Herăstrău, pe străzi uitate de lume și copaci ruginiți în spatele Șoselei.
Îmi plac toamnele cu soare și un pic de frig, am somnul mai profund dimineața, păzită de draperiile grele și răcoarea din casă. Îmi place să-mi încălzesc mâinile pe cana fierbinte cu ceai și să mă uit în zare, peste dunga gri a blocurilor înghesuite, luminate stingher spre apus. Toamna e mai prolifică pentru scriitori, nu mai sunt tentații, nu ne mai toropește căldura.
Îmi completez tabloul contemplativ cu imaginea fericirii interioare. Mă prinde din urmă toamna, fericită anul ăsta, împăcată, bine pe dinăuntru. Era și timpul, a venit timpul. Bine ai venit, Timpule, aproape că uitasem să trăiesc în absența ta.
No comments:
Post a Comment