Tuesday, January 6, 2009

New Year Resolutions

Era normal sa îmi încep prima postare cu asta. Rezoluțiile anului 2009. Acele decizii mărețe îmbibate de energia proaspătă și înaripată a începutului, a necunoscutului, vântul de sub aripi, avântul de la linia de start, și...!!

So.. what do I want for 2009? Vreau un job nou și o casă nouă. Vreau sa fiu cinstită cu mine și cu cei din jurul meu, și să învăț să spun NU atunci când înăuntrul meu este NU. Vreau să spun ce simt celor care o merită, și, mult mai greu, și celor care nu. Vreau să mă forțez să fac acele lucruri grele, imposibile, inimaginabile, nevrute, fiindcă ceva îmi spune că doar așa voi putea da înainte. Prin transcenderea lor. Anul ăsta vreau un nou început, vreau un nou start în viață, vreau să fiu persoana care mi-am dorit dintodeauna să fiu, persoana din imaginația mea, vreau ca persoana aia să iasă și să fie reală! Aceleași lucruri mi le spun an de an, cu insesizabile variații. Astfel încât, cu ce ar fi diferit 2009?

Voința. Ăsta este secretul lui 2009. Voința adevărată. Suficiența. Suficiența nemulțumirilor: s-a terminat cu ele! Trebuie să se termine cu ele! Anul ăsta trebuie să fie un an plin de răbdare, în care să învăț să strâng din dinți în timp ce văd sfârșitul. Sfârșitul sfârșitului și începutul începutului. I'm gonna make the jump this year, I can feel it. I'm ready.

Saturday, November 15, 2008

Balul Bobocilor

Ieri am fost într-un minunat orășel de provincie, pentru a asista la un și mai minunat spectacol de culoare și măreție: Balul Bobocilor. Ne-am înghesuit cu to(n)ții nerăbdători într-o sală de sindicate înghețată, așteptând cu sufletul la gură desfășurarea de forțe.
A fost atroce. După destul de mult timp petrecut prin capitale sau orașe mari, uitasem ce înseamnă kitchul. Sunt prea amețită de manele ca să îmi mai pot aduna gândurile acum, dar poate voi reveni cu o descriere mai amplă. Sau poate fac un bine lumii și .. nu?
Au fost totuși două lucruri pozitive - am văzut o bluză genială împrumutată de una din concurente de la o mătușă „care merge prin țări străine” și Inna - Fly like a woman, la maxim.

Sunday, November 2, 2008

Săptămâna lenii

Aștept săptămâna lenii. Până de curând, săptămânile lenii nu au fost pentru mine un eveniment, ba chiar erau mai dese decât mi-aș fi dorit. Însă acum aștept cu nerăbdare o săptămână a lenii, în care sa mă uit inertă la televizor, amețită puțin de aburii ceaiului de tei în camera mea friguroasă. O săptămâna a lenii, un spectacol al lipsei de interes, o exprimare cuvioasă a nevoii de a nu face nimic!

Nu vreau să mă văd cu prietenii, nu vreau sa îmi mai contabilizez zilele de la ultima mea întâlnire cu simpatica X sau amabilul Y, nu vreau sa mă duc la sală fiindcă „tot mie o să-mi prindă bine” și, mai ales, nu am chef s-o sun pe maică-mea să vorbim despre aceleași nimicuri! Da, mi-am spălat rufele, mi-am gătit o super ciorbă și nu, încă nu mi-a intrat salariul! Does that make your day??

Vreau sa văd tot sezonul 4 din Prison Break lângă o găleată cu ciocolată, cipsuri și floricele, vreau sa nu deschid la ușă, să nu răspund la telefon, să nu mă duc la servici, să nu-mi gătesc, pf, de fapt, n-am chef nici să ma spăl. N-am chef să mă gândesc la colegii mei pe care i-am „părăsit” pe baricade, n-am chef să mă întreb dacă și-au făcut treaba sau dacă stau și freacă menta la o țigară. N-am chef să analizez dimensiunea futaiului care mă așteaptă once I get back to work.

I want my Sunday to be MY Sunday. MY SUN DAY. So just F*%#^%$ OFF!

Thursday, October 23, 2008

Sleep anxiety

Sunt nopți în care pur și simplu nu mă pot duce la culcare. E ca și cum dacă m-aș pune în pat și m-aș abandona somnului aș pierde ceva esențial, e ca și cum timpul s-ar scurge iremediabil și m-aș trezi apoi într-o altă dimensiune în care eul meu firesc ar fi anulat. O prietenă mi-a povestit că și bebelușul ei de 1 an are aceeași problemă - cică i se zice „sleep anxiety” și e o reticență pe care micuții o au în a părăsi realitatea, siguranța care îi înconjoară în brațele părinților, lângă jucăriile lor, etc...
Question is: do I suffer from sleep anxiety? Nu mă pot oare separa de teama unui copil mic și neajutorat? Ce mă ține departe de patul meu, ce monștri mă sperie într-atâta încât să mă privez singură de somn, conștientă fiind că mâine mă voi trezi la șase dimineața, deci în mai puțin de 5 ore??
Să fie conștiența că momentul prezent e singurul pe care îl mai am, și nu vreau să-l dau, nu vreau să-l pierd? Să fie gândurile, miile de gânduri, griji și spaime care mă cuprind atunci când totul în jurul meu tace? Să fie teama de a mă înfrunta, fără ascunzișuri, fără ca tertipurile subconștientului să mă mai poată salva?
Nici măcar iPodul meu roz nu mă mai poate salva astă seară. Eforturile mele de a mă obosi până la extrem n-au funcționat nici azi. Poate mâine. Poate mâine..

Wednesday, October 15, 2008

With a little help from my friends

Îmi place tare mult când prietenii împart lucruri. Sentimente, conversații, experiențe, cântece. Îmi place foarte mult când prietenii mei îmi trimit .. stuff. Când aflu de la ei despre viață, când între versurile unei melodii le întrevăd sufletul sau poate doar o stare. Când cu un gest citesc mai mult despre ei, și mă îmbogățesc și pe mine. Prietenii ar trebui să împartă lucruri. Planuri de case, poze cu copii, cu apusuri de soare, kituri de instalare, linkuri pe YouTube. Prietenii ar trebui să viseze împreună.
Simt că pot face totul, cu prietenii mei.

Împart și eu cu lumea ce a împărțit azi Hen cu mine.

Tuesday, October 14, 2008

In the mood for love

E luna plină azi. I'm in the mood for love. Luna asta care ne face mai sentimentali, mai sensibili, mai conștienți de inconștient, de subconștient..

Îmi vine sa dansez, quizas, quizas, quisaz... Astă seară dansez cu iubitul meu imaginar, cu acel bărbat perfect. Bărbatul care știe să mă conducă, să mă facă sa-l las să mă conducă, cu atâta ușurință, dansăm, eu și iubitul meu imaginar.. Dansăm fără timp, în afara lui, în ciuda lui. Dansăm tăcuți, conștienți, îndumnezeiți. Dansăm cu dor, pierduți unul într-altul, amestecați, plânși.. Dansăm un dans infinit, eu si iubitul meu imaginar.

Monday, October 6, 2008

Yes Boss



I'm on the mike/ I'll try to give you what you like...

Please........

Please........

Cateodata Hess chiar e More.