Îmi place la nebunie să merg la servici cu autobuzul. Dimineața, seara. Mă urc la Arcul de Triumf și mă dau jos la Piața Iancului, iar de acolo mai iau 311 sau 135 o stație pe Pache Protopopescu. Trec de Pro Tv și ajung în zona boemă a Foișorului de Foc. Atât de aproape de Strada Mântuleasa..
Astăzi a fost prima zi când a mirosit a primăvară cu adevărat. Aerul era rece, dar nu mai era tăios, așa că atunci am știut. A venit primăvara. Tot atunci am observat copacii înfloriți. Nu știu pe unde am venit ieri, sau pe unde mi-a fost mintea, dar abia azi am observat copacii înfloriți. Un pic timizi, dar veseli și nerăbdători.
Câteodată mintea mea e absentă. De exemplu, în nicio dimineață nu îmi aduc aminte (și între noi fie vorba nici nu îmi dau seama) când trec prin pasaj la Obor. Pur si simplu mintea mea nu vede, nu acceptă tunelul ăla. Văd doar Dorobanțiul, cochet și la modă, văd Ștefan cel Mare, încărcat de mașini și blocuri comuniste, văd linia lui 34 împânzită de stații aglomerate, dar nu văd tunelul. Cine știe..
Îmi place linia asta - 330, 335. Între stațiile mele nu e niciodată aglomerație. Se aglomerează stupid la Charles de Gaulle și se eliberează la fel de inexplicabil la Piața Dorobanți. Inexplicabil nu, Caragiale e la doi pași, e plin de puști trendy dimineața în autobuz. Se aglomerează iarăși la Iancului, când eu mă dau jos. La întoarcere se golește la Iancului și umple abia după Ștefan cel Mare. Lucky me, lucky me.
În fiecare dimineață mă așez, îmi dau haina jos, și admir spectacolul lumii. Îmi place linia asta.
Tuesday, March 31, 2009
Monday, February 9, 2009
English obsession
Aș vrea mult să scap de prostul obicei de a scrie în Romglish. Fraze amestecate, cuvinte împrumutate. Dar.. nu.. era să scriu că nu pot, dar îmi dau seama că nu vreau. Nu vreau fiindcă ar tăia din autenticitate, fiindcă anumite lucruri chiar sună mai bine în engleză, mai ales dacă sunt gândite în engleză. Nu credeam să ajung a contribui la diluarea limbii române, să intru în tagma „AIA”, a trădătorilor moștenirii lingvistice românești. Unde ești tu Prutene.. ? Unfortunately, dead.
Moving out, moving in
De mai bine de o săptămână mi-am părăsit apartamentul din Calea Victoriei și m-am mutat lângă Arcul de Triumf, la gura Herăstrăului. Ce frumos, o sa ziceți. Da, e frumos. Am ferestrele orientate spre sud și un soare care mă încălzește toată ziua. Dimineața promițător, la prânz îndrăzneț, după-amiaza agresiv, iar spre seară nostalgic, copt. Stau la etajul nouă, mult mai aproape de cer și de păsări. Întotdeauna mi-am dorit soare în cameră, după amiaza. Am crescut într-un apartament răcoros, cu ferestre spre nord si est, am crescut fără lumină, fără să văd ziua obosind pe faldurile perdelelor.. Acum sunt fericită, am mult soare, nori albi și pufoși, și mulți, mulți porumbei încăpățânați care nu vor să se dea duși de pe balcon. Am și un orizont deschis - e adevărat, împovărat de blocuri - dar deschis, căscat, încărcat de posibilități! Văd în casele vecinilor, dar ăsta e un bonus de care voi vorbi poate altă dată..
Mai am și o orhidee albă, multe coșulețe de lemn împletit, un pat mare și primitor, multe perne înflorate și moi, și liniște, am ATÂT de multă liniște.. Aud liniștea. Mă îmbrățișează noaptea, când dorm înmoiată în ea.
În fiecare seară soarele îmi apune roșu pe pereți și lasă dâre sângerii în urmă - ce tristețe...ce frumusețe..sunt vrăjită de iubitul meu rotund și frumos ca mărul, ce-aș mai mușca din el! Cartierul începe ușor să zumzăie, liftul aleargă grăbit, noaptea mea abia începe. Mâine e prima zi de lucru. Sunt nerăbdătoare. În bucătăria mea mică ceaiul fierbe și miroase a scorțișoară.
Mai am și o orhidee albă, multe coșulețe de lemn împletit, un pat mare și primitor, multe perne înflorate și moi, și liniște, am ATÂT de multă liniște.. Aud liniștea. Mă îmbrățișează noaptea, când dorm înmoiată în ea.
În fiecare seară soarele îmi apune roșu pe pereți și lasă dâre sângerii în urmă - ce tristețe...ce frumusețe..sunt vrăjită de iubitul meu rotund și frumos ca mărul, ce-aș mai mușca din el! Cartierul începe ușor să zumzăie, liftul aleargă grăbit, noaptea mea abia începe. Mâine e prima zi de lucru. Sunt nerăbdătoare. În bucătăria mea mică ceaiul fierbe și miroase a scorțișoară.
Thursday, January 15, 2009
Yes Man? No Man?
De ceva zile mă obsedează scena din Scent of a woman, când Al Pacino, în rol de orb, dansează un tango minunat cu o tânără necunoscută. Habar n-am de ce mă obsedează, dar e clar că asta mi se întâmplă. L-am downloadat de pe YouTube, am facut rost de melodie, mi-am pus secvența pe Ipod și mi-am pus și ringtone pe telefon.
Între timp, lucrurile au luat-o razna. Acum câteva zile simțeam că am controlul vieții mele, însă ieri am fost în Titan și m-am deprimat complet. E un cartier muncitoresc, aglomerat, haotic, zgomotos. Middle-class, ruff-neck. Îmi venea să urlu și să apăs pe accelerație, în orice direcție. I don't care if it has fucking metro, it just.. reminded me too much of a time I so hard wish to forget.. Știu că nu mă pot muta în Drumul Taberei, am făcut cercetare pe net, am mai întrebat în stânga și în dreapta și, deși e un cartier liniștit, verde și frumos, nu are transport bun - adică transportul de suprafață nu face pur și simplu față, și te trezești iarna că se deschid ușile la autobuz și o iei ușor la trap spre servici, prin zgură, ceață și frig. No, that's definitely something I want to avoid. Deși Drumul Taberei... off, Drumul Taberei are miros de vară târzie, de soare și răcoare, de dragoste, de nopți târzii și multă libertate, multe vise și multă libertate...
Acum câteva zile luasem hotărârea eroică de a-mi controla viața, și de a spune NU acelor lucruri care merită să primească acest răspuns. NU șefilor abuzivi, NU proiectelor frustrante, NU amestecului altora în viața mea, NU obsesiilor toxice, NU hotărârilor luate de alții pentru mine, NU, pur și simplu NU. Mi se părea simplu, și poate că este, însă... să fie oare chiar atât de greu să spui NU? Aseară am văzut un film cu Jim Carrey, el avea mari dificultăți în a spune DA - când a învățat s-o facă, viața lui s-a schimbat. Ca în orice American blockbuster, în bine. Până la urmă, cheia nu e să spui exclusiv DA sau NU (asta era și morala filmului), cheia e în echilibru. Then where is mine?..
Damn, sometimes things get so complicated...
Între timp, lucrurile au luat-o razna. Acum câteva zile simțeam că am controlul vieții mele, însă ieri am fost în Titan și m-am deprimat complet. E un cartier muncitoresc, aglomerat, haotic, zgomotos. Middle-class, ruff-neck. Îmi venea să urlu și să apăs pe accelerație, în orice direcție. I don't care if it has fucking metro, it just.. reminded me too much of a time I so hard wish to forget.. Știu că nu mă pot muta în Drumul Taberei, am făcut cercetare pe net, am mai întrebat în stânga și în dreapta și, deși e un cartier liniștit, verde și frumos, nu are transport bun - adică transportul de suprafață nu face pur și simplu față, și te trezești iarna că se deschid ușile la autobuz și o iei ușor la trap spre servici, prin zgură, ceață și frig. No, that's definitely something I want to avoid. Deși Drumul Taberei... off, Drumul Taberei are miros de vară târzie, de soare și răcoare, de dragoste, de nopți târzii și multă libertate, multe vise și multă libertate...
Acum câteva zile luasem hotărârea eroică de a-mi controla viața, și de a spune NU acelor lucruri care merită să primească acest răspuns. NU șefilor abuzivi, NU proiectelor frustrante, NU amestecului altora în viața mea, NU obsesiilor toxice, NU hotărârilor luate de alții pentru mine, NU, pur și simplu NU. Mi se părea simplu, și poate că este, însă... să fie oare chiar atât de greu să spui NU? Aseară am văzut un film cu Jim Carrey, el avea mari dificultăți în a spune DA - când a învățat s-o facă, viața lui s-a schimbat. Ca în orice American blockbuster, în bine. Până la urmă, cheia nu e să spui exclusiv DA sau NU (asta era și morala filmului), cheia e în echilibru. Then where is mine?..
Damn, sometimes things get so complicated...
Monday, January 12, 2009
Monday, Bloody Monday
E luni. Și azi am încercat să lucrez, dar tot fără succes. Nu mă pot aduna. Poate că ar fi bine pur și simplu să încetez să mă mai stresez, sau să mă încui la bibliotecă.
M-am întâlnit cu o bună prietenă care tocmai și-a terminat teza de doctorat - ce fericită și ușurată trebuie că se simte!
Man, I gotta get my act together...or else...
M-am întâlnit cu o bună prietenă care tocmai și-a terminat teza de doctorat - ce fericită și ușurată trebuie că se simte!
Man, I gotta get my act together...or else...
Thursday, January 8, 2009
Prima zăpadă în București
Ninge. Fulgii ăștia nu cad, ci parcă... plutesc. Cu o dinamică proprie, neînțeleasă de minte, atât de puternic vizuală! Acum a început să dea mai tare, parcă se bat. Sunt două armate - una stânga, alta dreapta. Se întretaie. Stânga pare să câștige, sunt prea mulți. Aripa dreaptă a renunțat, nici nu se mai vede. Spre blocul unde a trăit amanta lui Gheorghiu-Dej parcă nici nu mai curg, ci doar stau, sfidează gravitația, plutesc în sus, se uită absenți prin ferestre. Acum nu se mai bat. Se amestecă, plutind în sus.
Bucureștiului pare să nu-i pese. Mașinile alunecă grăbite, o ambulanță sună insistent. Betoanele zac, tăcute. Și totuși e atâta freamăt în aer! E o altă lume, e o altă poveste, aplicată în straturi peste griul cotidian.. iar eu.. eu simt că nu mai trăiesc între betoane și ambulanțe și alergat pe site-uri, ci cumva.. între fulgi. Curg și eu cu ei, într-o lume liniștită cu miros de portocală.
Și timpul a stat.
Bucureștiului pare să nu-i pese. Mașinile alunecă grăbite, o ambulanță sună insistent. Betoanele zac, tăcute. Și totuși e atâta freamăt în aer! E o altă lume, e o altă poveste, aplicată în straturi peste griul cotidian.. iar eu.. eu simt că nu mai trăiesc între betoane și ambulanțe și alergat pe site-uri, ci cumva.. între fulgi. Curg și eu cu ei, într-o lume liniștită cu miros de portocală.
Și timpul a stat.
Tuesday, January 6, 2009
New Year Resolutions
Era normal sa îmi încep prima postare cu asta. Rezoluțiile anului 2009. Acele decizii mărețe îmbibate de energia proaspătă și înaripată a începutului, a necunoscutului, vântul de sub aripi, avântul de la linia de start, și...!!
So.. what do I want for 2009? Vreau un job nou și o casă nouă. Vreau sa fiu cinstită cu mine și cu cei din jurul meu, și să învăț să spun NU atunci când înăuntrul meu este NU. Vreau să spun ce simt celor care o merită, și, mult mai greu, și celor care nu. Vreau să mă forțez să fac acele lucruri grele, imposibile, inimaginabile, nevrute, fiindcă ceva îmi spune că doar așa voi putea da înainte. Prin transcenderea lor. Anul ăsta vreau un nou început, vreau un nou start în viață, vreau să fiu persoana care mi-am dorit dintodeauna să fiu, persoana din imaginația mea, vreau ca persoana aia să iasă și să fie reală! Aceleași lucruri mi le spun an de an, cu insesizabile variații. Astfel încât, cu ce ar fi diferit 2009?
Voința. Ăsta este secretul lui 2009. Voința adevărată. Suficiența. Suficiența nemulțumirilor: s-a terminat cu ele! Trebuie să se termine cu ele! Anul ăsta trebuie să fie un an plin de răbdare, în care să învăț să strâng din dinți în timp ce văd sfârșitul. Sfârșitul sfârșitului și începutul începutului. I'm gonna make the jump this year, I can feel it. I'm ready.
So.. what do I want for 2009? Vreau un job nou și o casă nouă. Vreau sa fiu cinstită cu mine și cu cei din jurul meu, și să învăț să spun NU atunci când înăuntrul meu este NU. Vreau să spun ce simt celor care o merită, și, mult mai greu, și celor care nu. Vreau să mă forțez să fac acele lucruri grele, imposibile, inimaginabile, nevrute, fiindcă ceva îmi spune că doar așa voi putea da înainte. Prin transcenderea lor. Anul ăsta vreau un nou început, vreau un nou start în viață, vreau să fiu persoana care mi-am dorit dintodeauna să fiu, persoana din imaginația mea, vreau ca persoana aia să iasă și să fie reală! Aceleași lucruri mi le spun an de an, cu insesizabile variații. Astfel încât, cu ce ar fi diferit 2009?
Voința. Ăsta este secretul lui 2009. Voința adevărată. Suficiența. Suficiența nemulțumirilor: s-a terminat cu ele! Trebuie să se termine cu ele! Anul ăsta trebuie să fie un an plin de răbdare, în care să învăț să strâng din dinți în timp ce văd sfârșitul. Sfârșitul sfârșitului și începutul începutului. I'm gonna make the jump this year, I can feel it. I'm ready.
Subscribe to:
Posts (Atom)