Tuesday, March 2, 2010

De dragoste

Am gasit poezia asta trista (sau nu?) cautand altceva. Insa nu este dupa cum se planuieste, ci dupa cum se nimereste. M-a atins si mi-a tulburat sufletul imbracat in rochia albastru-deschis de culoarea cerului. Oamenii sunt un pic ciudati, diferiti, complecsi, profunzi si uimitor de frumosi. Si cand creeaza si cand nu. Ma intreb uneori cum trebuie sa fie cel care ne-a creat asa.. Am un prieten ateu, care, respectandu-mi inclinatiile catre spiritual, nu da doi bani pe orice teorie care nu se aliniaza credintelor lui stiintifice. O face frumos, elegant si cu stil, lucru pentru care ii sunt recunoscatoare. Insa nu pot sa ma abtin sa nu remarc credinta lui in necredinta. Niciodata nu a putut sa-mi raspunda la replica, bine plasata intr-un context al discutiei noastre - "doar pentru ca nu crezi in gravitatie..."

Dar hai sa nu divagam si sa pierdem frumusetea povestii asteia cu femei goale, pahare de vin, amnezie si frica :) Iata cum nici de data asta nu m-am putut abtine sa nu fac misto de propria gaselnita.

Edith Södergran
Dragoste

Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului;
am lasat-o pe-o stînca, pe tarm,
si-am venit la tine goala ca o femeie.
Si ca o femeie m-am asezat la masa ta,
am baut vin cu tine si-am sorbit din parfumul de roze.
M-ai gasit frumoasa, mi-ai spus ca m-asemuiam
unei fiinte vazute în vis,
am uitat totul, am uitat copilaria, caminul,
nu-ti stiam decît mîngîierile ce ma tineau prizoniera.
Si tu ai luat surîzînd o oglinda si m-ai rugat:
priveste-te-n ea!
Am vazut ca umerii mei erau facuti din pulbere
si cadeau în pulbere,
am vazut ca frumusetea mi-era bolnava si nu voia
decît sa dispara,
O, strînge-ma tare în brate, atît de tare încît sa
nu-mi mai trebuiasca nimic altceva.

Monday, March 1, 2010

Ziua buna se cunoaste de dimineata

Sau cel putin asa se spune in popor. Eu mi-am inceput ziua cu o insomnie noaptea. Ca urmare, m-am trezit corespunzator - incercanata, ciufulita, botoasa, obosita. N-am putut sa mananc nimic, ca deh, si a trebuit sa-mi pierd timpul impodobindu-ma ca un brad de Craciun in onoarea... primaverii. A zilei de 1 martie.
Vreau sa ajung insa la episodul cu autobuzul. Linia 300. Trebuie sa fac si jurnalul acestui itinerar, ca sa stie oamenii la ce sa se astepte dimineata, indiferent de ora. Ei bine, sa se astepte la inghesuiala. Sa se astepte la soferi care nu stiu sa foloseasca/conduca masinile hidramate si se cred in filmele cu rapperi americani care franeaza la fiecare 0,3 secunde si e cool. Sa se astepte la caldura data la maxim pe temperaturi exterioare cu muult peste limita lui 0. Ca ma gandesc mai bine, ar fi mers un 1 inainte de 0. Si, sa nu uitam, traficul, minunatul, care nu se indupleca decat dupa ce treci de Piata Romana. De parca ar mai conta doua statii pana la capat.
Singurul meu avantaj in aceasta poveste este ca, la plecarea de la servici, ma urc in 300 de la capat de linie si am asigurat un loc pe scaun. May Traffic God have mercy on the rest...
Altfel, 1 Martie festiv, zambilat, ghiocelat, martishorit, ciocolatit. As fi vrut sa scriu cu diacritice, dar azi nu e. Poate maine.

PS De cand am descoperit mailpostingul cred ca voi fi mult mai activa. Sunt deja. Minunat serviciu google :)

Sunday, February 28, 2010

Get a hold of me, get a hold of you

E magic. Poate fi magic. Comunicarea intre doi oameni care se iubesc. Cineva mi-a spus odata ca iubita lui, sotia lui, perechea lui va fi o femeie care, daca va intra intr-o camera plina de lume si se va uita la el, toti oamenii vor intelege ca ei doi sunt UNUL. Ceva in privirea lor ii va da de gol si lumea va stii, pentru totdeauna, ca ei sunt UNUL. Nu vor fi dubii, va fi liniste si deplinatate.

E magic sa vorbesti fara cuvinte. Sa fii plin, si din preaplinul tau sa hranesti alt suflet, sa-i dai, si sa ia, si sa se uite in ochii tai si ochii lui sa-ti tipe numele, in tacere.

E magic sa te recunosti asa, ca fiinta stapana si coplesita de iubirea din tine. E magic cand esti liber sa faci asta.

Wednesday, February 24, 2010

Spirit intreprinzator

M-am apucat de afaceri. Da, stiu cum suna. Relativ ciudat, venind de la mine, activista de drepturile omului, practicanta yoga si vegetariana! Insa e adevarat. Mi-am pus poza cu iubi intr-o rama frumoasa in fata calculatorului, am rearanjat lumanarile parfumate prin casa, ba chiar planuiesc sa schimb locul noptierei si e gata. Pot sa ma apuc de afaceri.

 

Cred ca mi-am ales nume de site. Ba chiar mi-am facut inca 3 bloguri. Vreau sa devin un internet freelance translator szupersztar. Ba chiar am activat si email posting, deci sunt pe val. Hai pazea.

 

Monday, February 15, 2010

Dansatori pe gheață

Suntem ca doi dansatori pe gheață. Trebuie să dansăm la fel, altfel vom cădea. Trebuie sa mă prinzi, altfel voi cădea. Trebuie sa auzim aceeași muzică, altfel ne vom lovi. Trebuie să ținem pasul unul cu celălalt, altfel ne vom pierde.

Tuesday, February 9, 2010

P.S.

V-am spus ce cald e, ce cald e lângă EL?

De dimineaţă

Insistă să fie pupat dimineaţa. Nu oricum, ci chiar înainte sa ies pe uşă. Îmbracată, parfumată, grăbită, trebuie să îmi fac timp să-l sărut pe obraji chiar înainte de a ieşi. Am încercat să îl păcălesc de vreo două ori, când încă eram în pijamale, să îi spun pa, ca să înţeleagă că e sărutarea de plecare. M-a muştruluit aspru.
În pat, pe jumătate adormit, prins de somn, zâmbeşte cu ochii închişi când îl ating cu buzele...