Sau cel putin asa se spune in popor. Eu mi-am inceput ziua cu o insomnie noaptea. Ca urmare, m-am trezit corespunzator - incercanata, ciufulita, botoasa, obosita. N-am putut sa mananc nimic, ca deh, si a trebuit sa-mi pierd timpul impodobindu-ma ca un brad de Craciun in onoarea... primaverii. A zilei de 1 martie.
Vreau sa ajung insa la episodul cu autobuzul. Linia 300. Trebuie sa fac si jurnalul acestui itinerar, ca sa stie oamenii la ce sa se astepte dimineata, indiferent de ora. Ei bine, sa se astepte la inghesuiala. Sa se astepte la soferi care nu stiu sa foloseasca/conduca masinile hidramate si se cred in filmele cu rapperi americani care franeaza la fiecare 0,3 secunde si e cool. Sa se astepte la caldura data la maxim pe temperaturi exterioare cu muult peste limita lui 0. Ca ma gandesc mai bine, ar fi mers un 1 inainte de 0. Si, sa nu uitam, traficul, minunatul, care nu se indupleca decat dupa ce treci de Piata Romana. De parca ar mai conta doua statii pana la capat.
Singurul meu avantaj in aceasta poveste este ca, la plecarea de la servici, ma urc in 300 de la capat de linie si am asigurat un loc pe scaun. May Traffic God have mercy on the rest...
Altfel, 1 Martie festiv, zambilat, ghiocelat, martishorit, ciocolatit. As fi vrut sa scriu cu diacritice, dar azi nu e. Poate maine.
PS De cand am descoperit mailpostingul cred ca voi fi mult mai activa. Sunt deja. Minunat serviciu google :)
No comments:
Post a Comment