Tuesday, March 9, 2010
Au regulat gropile
In ianuarie 2010 Dealul Negru era de fapt Halul Negru, deci practic impracticabil. In traducere, cu multe gropi “neregulate”, de toate formele si adancimile, pentru toate gusturile si marimile, si evident, pozitionate strategic una langa alta, astfel incat sa nu le poti evita decat prin zbor. Ceea ce multi au si incercat, insa fara acordul prealabil al gravitatiei si cu urmari concrete, mai mult sau mai putin asigurate RCA.
Ei bine, in martie 2010 ne-am reintors pe drumul bananier Pitesti- Rm. Valcea. Infiorati de placere, am constatat ca toate gropile erau inca acolo. DAR. De data asta erau toate patrate, ierarhizate pe nivele de adancime. Accesibile, primitoare, cascate, gata de penetrare incisiva si folosire multipla.
“Ia uite ma, au regulat astia gropile!”, aud de pe scaunul soferului.
Friday, March 5, 2010
When I first met Tango
Nivele ale coruptiei
De ce scriu despre asta? Pentru ca ceea ce se petrece cu populatia acestor orase, cu noi, romanii in general, mi se pare ingrijorator. Mi se pare ingrijoratoare mentalitatea pe care o adoptam. Ca vajnic cetatean al Valcii, imi este (si mi-a fost dat) sa imi aud prietenii si cunoscutii exclamand foarte des, cu referire la fostul primar Gutau - "si daca fura ce? Fura cat fura, da' si face. Avem strazi, avem banci, avem oras curat, care e problema? Toti fura!"
Ei bine, problema o am eu. De-a lungul anilor mi-am vazut poporul trecand prin diferite faze ale acceptarii coruptiei. In faza imediat urmatoare Revolutiei, coruptia era o mostenire comunista puternica, atotstapanitoare, atotcuprinzatoare. Pur si simplu era, toata lumea o facea si o accepta ca pe un dat. Era ceva inerent.
In timp, odata cu orientarea catre Vest, am fost nevoiti sa recunoastem formal ca avem o problema: "Buna, numele meu este Romania si sunt corupta." Iar cand Vestul a spus, "Buna, Romania!", a trebuit sa intram la dezintoxicare. Nu o sa vorbesc despre acest proces: e inutil. Insa, la nivelul perceptiilor, atunci mi se pare mie ca a intervenit schisma: unii oameni au inceput sa creada intr-o Romanie fara coruptie, iar altii au stiut ca nu va exista niciodata.
Tot Timpul le-a demonstrat celor ce credeau in Romania libera (de coruptie) ca obiceiurile vechi mor greu. Si, dupa ani si ani de speranta chioara si schioapa, s-a ajuns la Solomon si Gutau. Romanul impozitat la sange, umilit la ghisee, pe strazi si in autobuze si-a zis ca e mai bine cu niste oase aruncate de la masa boierilor decat cu nimic. Lasa, tata, sa fure, daca ne mai arunca si noua din cand in cand cate ceva. Ba mai mult, si aici apare ingrijorarea mea, romanul e speriat ca ar putea pierde si putinul asta. In loc sa se orienteze mental spre mai mult, romanul se orienteaza spre mai putin, si lupta pentru salvarea celor mai putin corupti dintre corupti.
Iar eu stau si ma intreb (mioritic, desigur): de ce romanul nu vede/nu e dispus sa vada anormalitatea si penibilul acestei situatii? Pentru ca nu, nu e normal sa faci lobby si presiuni in favoarea infractorilor. Si nu, nu e normal sa ii vrei inapoi in locul din care pot comite cel mai bine aceste infractiuni. Si nu, nu e normal sa crezi ca nu meriti ceva mai bun.
Eu vad si imi manifest vointa suverana de a atinge un alt nivel. Un nivel al normalitatii, in care am dreptul sa cer de la primarul meu sau orice alt politician sa nu ma fure. Sa nu-mi fure taxele, impozitele, contributiile. Sa nu ma minta. Iar daca o face, hasta la vista, Baby. Don't bother to be back.
Thursday, March 4, 2010
Invictus
Out of the night that covers me,
Black as the pit from pole to pole,
I thank whatever gods may be
For my unconquerable soul.
In the fell clutch of circumstance
I have not winced nor cried aloud.
Under the bludgeonings of chance
My head is bloody, but unbowed.
Beyond this place of wrath and tears
Looms but the Horror of the shade,
And yet the menace of the years
Finds and shall find me unafraid.
It matters not how strait the gate,
How charged with punishments the scroll,
I am the master of my fate:
I am the captain of my soul.
Wednesday, March 3, 2010
O dilemă
Astăzi am avut o revelaţie care mi-a completat trăirea de aseară. În timp ce ascultam Tango to Evora şi în biroul meu mirosea a zambile, o coardă a inimii mele a rezonat cu muzica atât de puternic, încât o iubire veche mi s-a trezit în suflet. La început am fost tentată să o asociez cu persoana care îmi provocase iniţial respectiva stare, dar apoi, neaşteptat, aceeaşi coardă din sufletul meu a sesizat diferenţa. Nemaifiind "îndrăgostită" mi-a fost pentru prima oară posibil să sesisez că iubirea aceea nu venea şi nu ţinea de fapt de persoana respectivă. Iubirea pe care o simţeam era atemporală şi constantă, independentă şi neîngrădită. Uşurarea care a venit odată cu această constatare nu poate fi descrisă. Uşurarea de a realiza că am ochii inimii deschişi, şi că nu îmi limitez fiinţa şi capacitatea de a iubi la ceva material, şi atât de uman precum o altă fiinţă. Am certitudinea că dacă aş fi fost "îndrăgostită", în sensul tradiţional al cuvântului, aş fi fost şi orbită. Nu aş fi văzut asta. Nu se poate altfel. Sau poate se poate, dar printr-o graţie care depăşeşte limitele materiei.
Ce dilemă teribilă, iată. Cum e mai bine: îndrăgostit, pe culmile beţiei simţurilor, sau... într-o stare de calm a conştiinţei în care să înţelegi ce înseamnă iubirea neataşată de creaţia lumii materiale?
Tuesday, March 2, 2010
Expectations
Ceea ce am invatat de la viata este ca asteptarile noastre nu sunt niciodata intocmai cu ceea ce ne imaginam. Sunt fie rasplatite cu mai mult, sau mai putin, dar niciodata intocmai. Nu am reusit exact sa inteleg de unde vine acest dezechilibru, de unde aceasta incapacitate a vietii de a raspunde cu o masura egala. Ce virus, ce bruiaj se interpune intre dorinta noastra emisa cu putere catre univers si raspunsul deraiat al acestuia, nu imi pot imagina. De unde, de unde aceasta lipsa de acuratete? Este oare posibil ca ceva in creierul nostru sa scurtcircuiteze si sa afecteze mesajul, undeva in subconstient? Este oare posibil sa se fi defectat ceva in Univers, in mecanismul perfect al naturii sau al Sursei? Cert este ca nu stiu si nici nu stiu pe cineva care sa stie. Nici nu are sens sa-mi bat capul cu mai mult.