Se întâmplă uneori în viață să fii luată în brațe așa cum trebuie. Să apară cineva de neunde, să nu-i vezi bine chipul, să nu știi exact cine e, dar să îi recunoști energia, suflul. Străine, te știu de undeva, trupul meu te recunoaște, sufletul meu te-a primit deja înăutru deși tu n-ai cerut nimic, n-ai zis nimic. Nici nu e nevoie, pentru că ne-am vorbit atât de mult înainte, ne-am spus cuvinte în multe limbi, sub multe apusuri de soare. Toată munca noastră de atunci ne e binecuvântare acum, acum când, tăcuți, ne contopim într-o nesfârșită îmbrățișare. Multumesc drumului care te-a adus înaintea mea atunci când nu credeam, căci din necredința mea s-a născut o minune. Merg după tine, fără gânduri, pentru că nu se poate altfel.
Lui A. - să fii incredibil, inimaginabil de fericită în continuare. Mai mult ca oricine, o meriți. Mă bucur atât de mult pentru voi, pentru tine, suflete.
No comments:
Post a Comment