O simt, o miros în aer. Toamna e un anotimp mult mai potrivit pentru tango, e mai nostalgică, mai visătoare. Astăzi a fost prima zi în care am putut să aprind cuptorul la prânz fără prea mari regrete și am putut să pregătesc prima prăjitură a sezonului. E o vreme roditoare, începută din ultimele semințe ale verii târzii.
Se pun conservele, se pregătesc vinetele și gogoșarii și murăturile asortate, se începe școala cu pantofi noi și emoții în stomac, și, mai ales, se pierde vremea pe terase într-o ultimă încercare de a opri vacanța. În curând, Mr. Pufu nu va mai avea nevoie de gheață în apă iar eu o să-mi scot la purtare overcoatul.
Toamna asta o să mă bucur și mai mult de ... tot.
Aş zice că bine ar fi... să putem să ne bucurăm de tot în orice clipă... :)
ReplyDeleteDa, e o mare arta sa stii sa-ti traiesti prezentul si doar prezentul.
ReplyDeleteCred că ţi-ar plăcea ce zice Eckhart Tolle în "Puterea prezentului" a propos de arta asta. :) Aruncă un ochi!
ReplyDelete