Nu îmi pot da seama cum se face, însă se pare că întotdeauna ne alegem animăluțe după chipul și asemănarea noastră. Să-l luăm pe Mr. Pufu, de exemplu, și să enumerăm toate aspectele în care îmi seamănă întocmai:
- are păr des și pufos, pe care îl lasă peste tot în urma lui;
- urăște să fie ținut în cușcă, să-i fie luată libertatea. Mai bine afară, chiar dacă nu are nimic de făcut;
- este în cea mai mare formă seara;
- îi e teamă și de umbra lui, iar ca forme de apărare practică: 1. Fuga 2. Băgatul capului în pământ 3. Ascunsul pe sub diferite obiecte;
- este foarte, foarte încăpțânat și își duce întotdeauna proiectele (de ronțăială) la bun sfârșit;
- este tactil și afectuos: imediat ce îl atingi se întinde ca să îți arate că trebuie să continui, să nu te oprești doar la atât!
- este extrem de sociabil și își face prieteni una-două;
- urăște singurătatea;
- este foarte curat și îngrijit, și pe deasupra potty-trained;
- când are chef de zbenguială, dă cel mai tare cabeceo, de fapt - boticeo, că vine să-mi atragă atenția cu o ușoară atingere de botic pe picior;
- și, nu în ultimul rând, este jucăuș și foarte simpatic, mereu tânăr.
Da, de departe Pufu este animăluțul care seamănă cel mai mult cu mine... Rezonața a funcționat impecabil și de data asta.
No comments:
Post a Comment