Wednesday, March 31, 2010

Home is where my honey is

Casa mea e în inima ta. Nu ţi-am spus-o până acum niciodată, pentru că am sperat să mă găseşti acolo. Am crezut că m-ai găsit acolo şi taci pentru că ştii. Umblu mult, şi umblu aiurea - însă şi tu faci la fel. De aceea am ales să mă ascund în casa noastră din inima ta, aşa eram sigură că nu îţi va mai fi teamă.

Mă bucur de fiecare clipă petrecută în tine. Nu se vede de afară, pentru că m-am ascuns bine - şi n-o să plec, şi n-o să plec, că am prins rădăcini adânci, şi s-au încurcat cu ale tale, şi acum nu mai ştiu care cum sunt, nu mai ştiu unde începi tu şi mă termin eu...

Dar dacă totuşi lumea asta te-a făcut să intri în casă fără să mă vezi, ei bine, iubitule, deschide ferestrele larg, că a venit primăvara şi soarele ne caută, iar eu am nevoie să respir şi să alerg şi să-ţi scotocesc prin inimă, că eu sunt eu, şi trebuie să am tot. Lasă-mă, că mă simt ca un copil când sunt în casa noastră din inima ta, şi am nevoie să mă joc şi să smulg buruieni şi să-ţi dau un pahar cu lapte şi să te mângâi pe frunte.. nu ştii că pentru tine-s toate?

Tuesday, March 30, 2010

Viața după dragoste

Mă uit la un interviu cu Angela Gheorghiu, pe TVR 1. Multă culoare, dar și multă dramă în viața ei. O soră mult iubită moartă la numai 29 ani. Adică la vârsta mea. Și-a părăsit soțul care o adora pentru o altă iubire, iar el a iertat-o.

Cu toții suferim. Cu toții ne bucurăm. De afară totul are o poleială minunată, dar pe dinăuntru nimeni nu e scutit nici de greu, nici de bine. Însă mi se pare îmbucurător să observ că da, există viață după iubire. Îmi dă speranța și forța de a trece prin viață având curajul de a iubi, de a nu mă opri din iubit.

Fun with Luminiţa and Gigi

Vă povesteam acum ceva vreme de păţaniile noastre cu femeia de servici şi şoferul. Nu vreau să insist azi pe detaliile "regăsirii" la întoarcerea din concediu, ci mai degrabă pe relaţiile umane care se formează între oameni, în societate. Mi-am dat seama că fiecare relaţie umană de orice fel - de dragoste, de prietenie, de muncă, etc. - se înscrie într-un principiu general valabil, în care părţile au de umplut doar două roluri: cel de dominat şi cel de dominator. Oricât am încerca să negăm, dacă ne analizăm serios relaţiile din viaţă vom constata cu surprindere că îndeplinim sau am îndeplinit unul din cele două roluri.

Luminiţa, de pildă, este complet dominată. Asta nu înseamnă că Luminiţei îi place, sau că se supune întocmai - ergo concediul medical. Însă la întoarcerea la birou Luminiţa nu s-a întors demnă. Luminiţa s-a întors speriată, cu o deontologie profesională de admirat. Nu cred să o mai fi văzut vreodată luând gunoiul atât de repede, sau dând cu aspiratorul cu atâta abnegaţie - şi toate într-o singură zi! Ba chiar a început să-mi vorbească cu dumneavoastră (!?).

Cred că această subordonare inconştientă are loc încă de la prima întâlnire, din primul moment în care câmpurile noastre creatoare se intersectează. Am văzut şefi dominaţi de angajaţi, la fel de bine cum am văzut părinţi dominaţi de copii sau iubiţi de iubite. Ierarhia socială nu se aplică atunci când vine vorba de personalităţi. Inexplicabil, am văzut oameni puternici jucaţi pe degete de figuri aparent banale şi mi s-a confirmat din nou că, în viaţă, fiecare din noi joacă roluri duble, secvenţiale, esenţial mutabile.

Dominatorilor, eu le zic "bullies", pentru că se bagă cu forţa în viaţa ta, te intimidează, umilesc şi nu acceptă alt adevăr în afara celui pe care îl enunţă chiar ei. Uneori - aceia mai rafinaţi - au şi ipocrizia de a afirma că îţi vor binele şi că e alegerea ta dacă vrei să "mergi pe calea cea bună", lor fiindu-le indiferent. Ei bine, credeţi-mă, nu le e indiferent deloc. They feed on you. Se hrănesc din temerile şi nesiguranţele voastre. Iar dacă veţi fi bine la un moment dat, vă vor căuta, spre a-şi reafirma superioritatea şi întări relaţia ierarhică. Spre a vă rearunca la loc de unde aţi plecat. Niciun dominator nu se va împăca uşor cu pierderea rolului de stăpân absolut. Vai şi amar dacă veţi încerca să le rezistaţi! Sunt oameni surzi şi pierduţi, care rareori ştiu să iubească cu adevărat. Rătăciţi.

Dominaţii sunt nişte laşi, cu prea puţină încredere în forţele proprii, cu prea puţină stimă de sine. Câteodată mă întreb dacă nu cumva fiecare dominat îşi caută un dominator care să ia decizii pentru el, astfel încât responsabilitatea eşecului să nu cadă pe umerii proprii. Cu greu vor ieşi dominaţii din acest cerc vicios, din această dependenţă absurdă de o personalitate mai puternică. Greu, pentru că vor trebui să schimbe mental ceea ce sunt. Să se reafirme pe alte poziţii. Greu, dar nu imposibil. Poţi fi mic, dar mare - însă trebuie să fii.

Nu vreau să credeţi că în mintea mea relaţiile umane se reduc la un simplu joc sado-maso. E mai mult de atât. Există şi acei oameni care sunt mai mult de atât. Şi mai suntem şi noi, cei care încercăm să fim mai mult de atât.

Monday, March 29, 2010

Am găsit bicicleta azur!

Am găsit bicicleta azur!!! Și nici nu e așa scumpa cum credeam!!! Acum îmi trebuie doar un loc în care să o depozitez. Clar, trebuie să îmi iau casă. Poate ar trebui să îl ascult mai mult pe iubi.

Sunday, March 28, 2010

Febră și gânduri despre umanitate

Am căzut pradă gripei. Sau răcelii, sau unui banal roșu în gât. Nu pot înghiți, n-am poftă de mâncare, am febră de mă dor ochii în cap, iar creierul mi se bălăngăne între pereții craniului. All in all, feeling pretty lousy.

Colac peste pupăză - probabil în deplină armonie cu starea mea fizică - am mai și văzut un film cu vampiri: Daybreakers. Am crezut, în buna tradiție a filmelor cu vampiri care îmi plac atât de mult (Underworld, în special, și cred că numai datorită magnificei Kate Beckinsale, pe care o ador), că va fi ceva de gen. S-a dovedit însă un măcel inutil, cu multă vopsea roșie, o poveste trasă de păr și extrem de predictibilă, cu miros de comercialism american pe alocuri. Chiar și Ethan Hawke - alt actor care mie mi se pare interesant - nu a putut face nimic pentru a salva situația.

Filmul te proiectează la început într-o lume în care vampirismul reprezintă regula, iar umanitatea anormalul. Oameni reduși la stadiul de ferme de sânge, vampiri care vânează puținele resurse rămase. Un vampir hematolog găsește un leac pentru a transforma vampirii înapoi în oameni, însă elitele corupte încearcă să împiedice asta pentru a nu-și pierde monopolul și controlul asupra maselor de oameni/vampiri. De câte ori am văzut asta, în diferite forme?

Demult, undeva în istoria minții mele, a fost Johnny Mnemonic, cu Keanu și industria farmaceutică în rol de world dominator and controller. Apoi îmi aduc aminte de Equilibrium, în care un minunat Christian Bale își trădează tagma pentru a reîncepe o nouă viață plină de emoții într-o lume care nu poate fi concepută altfel, nici măcar de dragul evitării războaielor. Evident, a fost Matrix - și aici nu mă pot abține să nu remarc similaritatea cu scenele de luptă din Equilibrium (who drew from where?) - și, mai recent, Book of Eli. Și câte altele de care eu nu-mi amintesc acum, în aburii febrei!!

Se pare că oamenilor le plac scenariile în care puțini supraviețuitori ai planetei - cei aleși - rămân într-o lume apocaliptică pentru a lupta contra celor „decăzuți”, pândiți la tot pasul de pericolul de a deveni unii dintre ei. Totuși, între toate, filmul care m-a cutremurat cel mai mult a fost I am legend. Singurătatea personajului principal nu cred că poate fi comparată cu nimic altceva. Să fii singur și lipsit de speranță într-o lume de monștri. Într-un fel, de multe ori stau și mă întreb - efectele speciale la o parte - dacă nu cumva trăim deja în aceste lumi. Dacă nu cumva, metaforic vorbind, ne luptăm zilnic cu demoni mai puțini vizibili. Și dacă e așa, în care tabără suntem?

Noapte bună, gândiți-vă la asta.

Saturday, March 27, 2010

I dream of Tango

Noaptea visez tango. Nu știu să scriu un jurnal despre cum învăț tango - n-am nici cunoștințele, nici experiența, nici dorința necesare. Știu însă să scriu despre cum tango mă învață pe mine.
Fiecare dans e altfel, în fiecare dans trebuie să mă deschid altfel. Mă las purtată de brațe străine înspre ceva ce numai eu știu, pentru că e numai al meu. Trebuie să fiu cu partenerul meu. Dacă îl înșel cu un alt gând, tango află și se răzbună. Corpul meu trebuie să fie cu totul reflexia partenerului meu. Dreaptă, prezentă, în axă, trebuie să urmez credincioasă linia descrisă de leader.
Picioarele mele trebuie să se lase duse, iar eu trebuie să mă abandonez. Să abandonez limitele, încordarea. Să plutesc în lumină, în doi, cu încredere. Gravity, stay the hell away from me.

Thursday, March 25, 2010

Adultul pseudo-intelecto-neuro-ipohondru

Am primit asta de la o prietena, si pur si simplu nu m-am putut abtine sa nu-l postez. Enjoy :)

"Pentru adultii contemporani, pseudo-intelecto-neuro-ipohondri.... adica noi...

Se spune ca zilnic trebuie sa mancam un mar pentru fier si o banana pentru potasiu. De asemenea o portocala pentru vitamina C, o jumatate pepene galben pentru a imbunatati digestia si o cana de ceai verde, fara zahar, pentru a preveni diabetul.

In fiecare zi trebuie sa bei doi litri de apa si apoi sa astepti timp dublu decat timpul pe
care ti l-a luat ca sa le bei.

Zilnic trebuie sa mananci Activia sau iaurt, pentru a avea "L.Cassei Defensis", care nu stie nimeni ce este, dar se pare ca, daca nu bei un iaurt si jumatate in fiecare zi, incepi sa vezi lumea cam tulbure.

In fiecare zi o aspirina, pentru a preveni infarctul, si un pahar de vin rosu, pentru acelasi lucru. Si altul de vin alb, pentru sistemul nervos. Si unul de bere, pe care deja nu-mi mai amintesc pentru ce era. Daca le bei pe toate impreuna, chiar si daca faci o congestie, nu te mai preocupa si probabil nici nu te mai intereseaza.

In fiecare zi trebuie sa mananci fibre. Multe, foarte multe fibre Trebuie sa mananci intre 4-6 feluri zilnic, usoare, fara sa uiti sa mesteci de 100 de ori fiecare inghititura. Facand un mic calcul, doar pentru a manca, iti ia cam 5 ore. Ah, dupa fiecare mancare trebuie sa te speli pe dinti, adica: dupa Activia si fibre, dintii, dupa banana, dintii, dupa mar, dintii...si asa, daca ai dinti, fara sa uiti
sa folosesti firul entar, masajul gingiilor, o sorbitura de Plax. Mai bine umple cada si pune muzica, pentru ca intre apa, fibra si dinti, iti vei petrece cateva ore aici, inauntru.

Daca dormi 8 ore si lucrezi alte 8, plus cele 5 pe care le folosim pentru mancare, fac 21. Iti raman 3, in care intotdeauna se poate intampla ceva imprevizibil. Dupa statistici, ne uitam 3 ore zilnic la televizor. Ei bine, deja nu se poate, pentru ca in fiecare zi trebuie sa mergi cel putin o jumatate de ora adica sa te intorci dupa 15 minute, ca altfel dupa o jumatate de ora se face o ora de mers. Si trebuie sa-ti pastrezi prieteniile, pentru ca sunt ca plantele: trebuie udate zilnic. Si cand pleci in vacanta deasemeni. Pe langa asta trebuie sa fii bine informat, asa ca trebuie sa citesti cel putin doua ziare si anumite articole de revista, pentru a compara informatia.

Ah!, trebuie sa faci sex zilnic, dar fara sa ajungi sa fie ca o rutina: trebuie sa fii inventator, creator, sa renovezi seductia. Asta ia timp; si nici nu mai vorbim daca este sex tantric !!!(cu respect iti amintesc: dupa fiecare mancare , trebuie sa-ti perii dintii). De asemenea trebuie sa-ti faci timp pentru curatenie, pentru spalat rufe, vase, si nu mai zic daca ai caine, sau alt animal... copiii.

In fine, dupa socoteala mea, imi ies cam 29 de ore zilnic. Singura posibilitate care-mi trece prin minte este sa faci mai multe lucruri deodata, de exemplu: iti faci dus cu apa rece si cu gura deschisa, asa bei cei 2 litri de apa. In timp ce iesi din baie cu periuta de dinti in gura, te duci sa faci amor (tantric) in picioare, cu perechea ta, care in treacat se uita la TV si comenteaza, in timp ce tu maturi. Ti-a ramas o mana libera? Cheama-ti prietenii si parintii !!! Bea vinul (dupa ce iti chemi parintii va fi nevoie).
Iaurtul cu mar ti-l poate da perechea ta, in timp ce isi mananca banana cu Activia si maine
schimbati. Cel putin ca deja am crescut, nu mai trebuie sa luam obligatoriul Danonino Extra Calcio in fiecare zi. Uuuf!!! Dar daca iti raman 2 minute, retrimite asta prietenilor (pe care trebuie sa-i uzi ca pe plante), in timp ce iei o lingurita de All Bran, care face foarte bine.

Si acuma te las pentru ca intre iaurt, jumatatea de pepene, berea, primul litru de apa si a treia mancare de fibra din zi, deja nu stiu ce sa mai fac, dar am nevoie la closet urgent.

Ah, o sa profit si imi voi lua periuta de dinti...

DACA DEJA L-AM MAI TRIMIS ALTADATA, SCUZE....ESTE DIN CAUZA BOLII ALZHEIMER, PE CARE, IN CIUDA ATATOR INGRIJIRI, NU AM PUTUT SA O COMBAT!"