Totul e pregătit, mai puțin soarele și eu. De parcă întâlnirea noastră era programată pentru altă dată și acum, inoportun, ne îngrămădim într-un concediu forțat în care niciunul din noi nu vrea să iasă. Suntem în tensiune, aveam alte treburi...
Gura lumii spune că vom intra în vacation mode curând, fără prea multe întrebări. Știu și eu? Cert este că de mâine ne așteaptă alt aer, altă lume, alte aventuri. O lume fără tango. Fie și așa.
Sunday, June 27, 2010
Saturday, June 26, 2010
Gotan live and flash mob
Concert Gotan Project la București. Tango flash mob pe ploaie, în fața Sălii Palatului.
Lansarea albumului 3.0, însă nu numai. Au electrizat atmosfera, iar pe mine m-au ridicat de pe scaun și m-au pus să dansez electrotango. Nu-mi alunecau pantofii, podeaua era înclinată, aveam și o geantă în spate, hainele erau pe jos, dar ce mai conta! Dansam tango și Gotan ne cânta, acolo, în acel moment unic.
Absolutely fabulous.
Lansarea albumului 3.0, însă nu numai. Au electrizat atmosfera, iar pe mine m-au ridicat de pe scaun și m-au pus să dansez electrotango. Nu-mi alunecau pantofii, podeaua era înclinată, aveam și o geantă în spate, hainele erau pe jos, dar ce mai conta! Dansam tango și Gotan ne cânta, acolo, în acel moment unic.
Absolutely fabulous.
Friday, June 25, 2010
Living in the world of the common people
Mă înghesui în fiecare zi în autobuzul 300 și la coadă la supermarket. Mă trezesc în fiecare zi la aceeași oră, mă duc la servici, mă întorc de la servici. Trăiesc într-o lume a oamenilor obișnuiți, perfect obișnuiți și normali, care se înjură și-și dau ghionturi dacă li se pare că le-ai invadat spațiul personal în vreun mijloc de transport în comun.
We dream not of the unattainable. Or.. do we?
We dream not of the unattainable. Or.. do we?
Thursday, June 24, 2010
În căutarea blogului pierdut
Tot încerc să găsesc template-ul perfect pentru blogul meu. Poate că așa ceva nu există, și deci ar trebui să mă opresc cât încă mai există iluzia perfecțiunii. Însă mă tot încăpățânez să caut, așa că am găsit o fată singuratică, îmbrăcată gros, cu o cană de ceai fierbinte în mână. Îmi aduce aminte de mine în nopțile friguroase din Sibiu și, uneori, Budapesta. Îmi aduce aminte de Teo și zilele și nopțile nesfârșite petrecute pe sub plapumi și pături, în șosete de lână și cu ceaiul de busuioc ce ne ardea prin mănuși. Eram mult mai aproape de adevăr și perfecțiune atunci. Eram pornite să fim noi și înfruntam senin tot ce ne arunca viața, cu perfectul simplu și hohotele de râs gata pregătite.
Teo nu mai e demult aici, dar fata cu cana de ceai o caută încă în depărtare.
Teo nu mai e demult aici, dar fata cu cana de ceai o caută încă în depărtare.
Let's pretend it's raining on a Sunday morning
Îmi place foarte mult când plouă vara. Începi dimineața proaspăt, te ascunzi sub acoperișuri și umbrele vesele, și totuși e cald, și e bine, și ziua durează mult, și cerul nu e totuși atât de negru, și Maroon 5 are melodia perfectă pentru asta.
Wednesday, June 23, 2010
Subscribe to:
Posts (Atom)