Mă înghesui în fiecare zi în autobuzul 300 și la coadă la supermarket. Mă trezesc în fiecare zi la aceeași oră, mă duc la servici, mă întorc de la servici. Trăiesc într-o lume a oamenilor obișnuiți, perfect obișnuiți și normali, care se înjură și-și dau ghionturi dacă li se pare că le-ai invadat spațiul personal în vreun mijloc de transport în comun.
We dream not of the unattainable. Or.. do we?
No comments:
Post a Comment