Tot încerc să găsesc template-ul perfect pentru blogul meu. Poate că așa ceva nu există, și deci ar trebui să mă opresc cât încă mai există iluzia perfecțiunii. Însă mă tot încăpățânez să caut, așa că am găsit o fată singuratică, îmbrăcată gros, cu o cană de ceai fierbinte în mână. Îmi aduce aminte de mine în nopțile friguroase din Sibiu și, uneori, Budapesta. Îmi aduce aminte de Teo și zilele și nopțile nesfârșite petrecute pe sub plapumi și pături, în șosete de lână și cu ceaiul de busuioc ce ne ardea prin mănuși. Eram mult mai aproape de adevăr și perfecțiune atunci. Eram pornite să fim noi și înfruntam senin tot ce ne arunca viața, cu perfectul simplu și hohotele de râs gata pregătite.
Teo nu mai e demult aici, dar fata cu cana de ceai o caută încă în depărtare.
This comment has been removed by the author.
ReplyDeleteTeo va veni acasa! Vara asta! Si va sta mai mult decat de obicei - va sta si la taclale cu Andi. Asa cele doua or sa poata depana amintiri calde de busuioc si de dimineti insorite de Sibiu. In special una...care mie mi-e foarte draga cand Andi a trebuit sa asculte "Scrisoarea a III" vreo doua ore incontinuu...ca sa nu moara de frig!!! Eminescu ne-a salvat!
ReplyDeleteHahaha! Nemuritorul DAN, care nu a vrut sa-si dea corpusorul mutat din casa noastra! Si bleaga de Andreea care ne-a lasat sa inghetam in camara in loc sa-l dea pe ala afara in suturi! HA!
ReplyDelete