Showing posts with label Muzici. Show all posts
Showing posts with label Muzici. Show all posts

Tuesday, September 21, 2010

Așa mult zgomot

E așa mult zgomot în jurul meu în ultimul timp. Toate se întâmplă pe fast forward, toți îmi vor atenția și timpul, mai ales timpul. Nu prea am să vă dau, de parcă aș da de la mine. Am nevoie de un pic de liniște, un pic de pace în interiorul meu, ca să mă mai aud, să-mi aud vocea și gândurile și dorințele. Știu cine sunt, doar că uneori, de așa mult zgomot, parcă nu mai disting. Să ascultăm puțină muzică, în haosul ăsta zgomotos și lacom.

Tuesday, September 7, 2010

Autumn nostalgia, autumn mood, autumn feelings

Ne așteaptă Cișmigiul - cu frunze uscate, pădurile - cu straturi de frunze ascunse și umede, ceața - între copaci, bruma - dimineața, strugurii - grei și copți, inimile - gânditoare.

Monday, August 30, 2010

Saturday, June 26, 2010

Gotan live and flash mob

Concert Gotan Project la București. Tango flash mob pe ploaie, în fața Sălii Palatului.

Lansarea albumului 3.0, însă nu numai. Au electrizat atmosfera, iar pe mine m-au ridicat de pe scaun și m-au pus să dansez electrotango. Nu-mi alunecau pantofii, podeaua era înclinată, aveam și o geantă în spate, hainele erau pe jos, dar ce mai conta! Dansam tango și Gotan ne cânta, acolo, în acel moment unic.

Absolutely fabulous.

Thursday, June 24, 2010

Let's pretend it's raining on a Sunday morning

Îmi place foarte mult când plouă vara. Începi dimineața proaspăt, te ascunzi sub acoperișuri și umbrele vesele, și totuși e cald, și e bine, și ziua durează mult, și cerul nu e totuși atât de negru, și Maroon 5 are melodia perfectă pentru asta.

Monday, June 7, 2010

Lăsați viața să vină la mine!

De ceva timp am renunțat să mai încerc să controlez ceva în viața mea. Pentru că pur și simplu nu se poate, și există pericolul ca ea să treacă pe lângă mine, netrăită. Așa că m-am hotărât să o las să vină la mine singură, cu bune și rele, să o întâmpin ca pe un oaspete drag, să-i pun merinde pe masă și să stăm de vorbă, noi două, neîntrerupte.

Fostul meu șef îmi spunea într-una: „Măi Andreea, viața e simplă. Noi o complicăm.” Nu l-am ascultat niciodată suficient, poate pentru că îl consideram prea în vârstă, prea trecut. Ar fi trebuit să fiu mai atentă, să am grijă să nu pierd timpul cu prostii. Dar nu-i târziu nici acum, în vara lui 2010.

De când am lăsat viața să vină la mine, ea a început să fie jucăușă și surprinzătoare. Unele uși mi se închid cu zgomot și haos în nas, altele se deschid, nebănuite, luminoase. Uneori stau și privesc de la geam în zare și văd furtună, alteori văd apusuri incredibile. Unii oameni pleacă, alții vin, ca în filmele cu coloană sonoră și fastforward, personajul principal rămânând nemișcat în timp ce florile îmbobocesc și mor, ploile se scurg pe geam și iubirile se trec. O mulțime de emoții într-o milisecundă, nimic veșnic.

Dacă aș putea înțelege mai bine scopul, dacă m-aș putea situa cumva mai aproape de adevăr!

E bine că e vară, vacanța e aproape, și mă perpelesc la gândul nisipului cald, al brizei mării. Nu mai e mult, nu... O sa pun o melodie, dar nu e tristă, și nu e de dor, nu așa aș vrea s-o ascultați. E o melodie de așteptare calmă, serenă, eternă... atâta tot. Nu mai e loc nici de tristețe, nici de regrete, ci doar de o așteptare nesfârșită. Everything's allright.

Thursday, May 6, 2010

In a sentimental mood

Afară se pregăteşte de ploaie. E nevoie, e nevoie să fie şi puţin întunecat, puţin umed, puţin răcoare. Avem nevoie să respirăm, să inspirăm, să evaluăm, să ne liniştim. Avem nevoie de Ellington şi Coltrane, de un ice tea puţin neserios şi un biscuit aromat, de o coală albă şi un stilou.


Asculta mai multe audio Muzica

În zilele astea mohorâte de mai e bine să ştii ce vrei, ca să nu-ţi mâzgăleşti coala cu linii nesfârşite, să nu le pierzi în zare, neterminate. De aceea tac azi, în sinea mea, ca să mă ascult, să pun cap la cap sforile astea, să fac un ghem din ele înainte de venirea verii. Unele fire le-am rupt, din neatenţie sau nepăsare, altele mi le-au ros alţii, altele le-am încurcat şi nu le mai găsesc rostul şi capătul. Da, Ellington şi Coltrane ştiu foarte bine la ce mă refer.

Astăzi totuşi nu am răspunsuri, vocea din capul meu tace şi ea. S-o fi dus cu timpul, cu ploaia, cu norii... Pun coatele pe pervaz şi mă pierd în zare, doar azi, doar azi.

Thursday, April 29, 2010

Pe dinăuntru şi pe dinafară


Asculta mai multe audio Muzica

Zilele astea m-am tot gândit la ce-mi doresc de la viaţă, de la cei de lângă mine. M-am gândit mult la dragoste, asta şi pentru că este peste tot în jurul nostru, în toate formele. Mi-am adus aminte de emoţia începutului, de liniştea regăsirii, de căldura prezentului nesfârşit.

Nu e greu să faci lucrurile să meargă dacă întâlneşti persoana potrivită. Desigur că nu. Ne putem acomoda cu oricine, oriunde, oricum, putem iubi la fel. Există astfel un număr infinit de persoane potrivite, cu care să putem întemeia familii, cu care să putem merge în vacanţe, la teatre, concerte, nunţi, botezuri şi înmormântări, cu care să cumpărăm mobilă, cu care să creştem un animal şi să construim o casă. Ştiu multe astfel de exemple, de fapt, majoritatea cunoştinţelor mele sunt astfel de exemple. Am un prieten care numeşte aceste cupluri "întreprinderi cu doi directori", în care fiecare are un rol bine determinat pe care şi-l îndeplineşte conştiincios şi astfel lucrurile merg. Merg, şi viaţa merge înainte şi totul e bine.

Ce rar e să întâlneşti altceva. Cineva care să te dezbrace de măşti şi haine, care să te ia, puternic, pe sus, să se uite în ochii tăi şi să te ştie, simplu, crud şi total, pe dinăuntru şi pe dinafară. Cineva apărut întâmplător, neplanificat, necalificat, fără reguli, fără prescripţii, dar cu o foame gravă şi adâncă de esenţa din tine. Cineva care să te trezească la viaţă. Spun viaţă cu tot respectul şi veneraţia pe care sensul adevărat al acestui cuvânt le merită. Cineva care poate nu-ţi va da nimic din cele de mai sus, dar care cu adevărat îţi va da totul. Ce rar, nu?

Vreau şi eu să te cunosc. Să-mi spui poveştile tale, să mă pierd printre cuvinte doar pentru ca să mă poţi tu regăsi intrată în tine, neaşteptat, nesăbuit, dezarmant. Vreau să-ţi laşi toate zidurile jos, să-ţi ştergi fruntea şi să-mi zâmbeşti. Spune-mi tot, te ascult.

Monday, April 26, 2010

Back against the wall

Sunt cu spatele întors la lume. Înăuntrul meu, vreau să zic. Vorbesc, râd des, stau pe mess, scriu pe blog, merg la shopping, mă duc la tango și la servici, mă văd cu prietenii iar ei nu văd că eu sunt pe de-a-ndoaselea. Stau cu ochii holbați într-un hău și tac, și mai mormăi din când în când, mai dau din umeri a pagubă.

Viața se petrece în jurul meu și eu stau cu spatele la ea, cu nasul sprijinit într-un zid lat, înalt și vechi. Am săpat două gropițe cu vârful pantofului și acum le fixez încăpățânată, în așteptare. De parcă aș sta acolo să-mi sară răspunsuri, să mă apuce de nas și să mă întoarcă cu spatele la perete. În stânga și-n dreapta mea nu-i nimeni, să mă țină de mână sau măcar să mă ajute să sar peste nenorocirea asta de zid. Adică, lume e, dar sunt toți preocupați să sape gropițe, sau să scrijelească pe zid, sau să stea pe scaune și să se holbeze unii la alții.

Ceva tot trebuie să fac. O tipă de lângă mine zice să mai aștept, că cică o să aflu. Cică mereu se află, dacă aștepți. Poate că așa o fi, cine să mai știe? Vorbesc mult, ăștia din jurul meu, dar de la o vreme nu prea îi mai aud - mă mai deranjează doar chelfăiturile și zgomotele maxilarelor, câteodată, noaptea. Mda, n-o să sară nimic din gropile astea, nici măcar un pește. Și oricum nu l-aș mânca.

Aș mai aștepta... dar parcă m-aș și duce.


Asculta mai multe audio Muzica

Sunday, April 25, 2010

Libertate

Dintotdeauna am apreciat libertatea ca fiind una dintre valorile fără de care nu pot trăi. Libertatea de a alege, de a face ce vreau, de a fi cine sunt. În ton cu mine și cu credințele mele, Pufu a crescut liber. Deși este „doar” un iepuraș, Pufu a învățat să fie el însuși. Lui Pufu nu-i e frică de oameni, de străini, de necunoscuți. Nu se ascunde, îi primește și le arată imediat cine e, pentru că libertatea lui îl permite asta - să experimenteze, să trăiască, neîngrădit.

Libertatea de a fi liber de alți oameni... asta mă frământă duminica dimineața. Nu cred că aș putea trăi înlănțuită în dorințele altora cu privire la mine, încadrată în tiparul a ceea ce consideră alții că ar trebui să fiu, răspunzând dorințelor și nevoilor lor. M-aș sufoca neîntârziat în această închisoare a minții și a simțurilor. Și eu am nevoie de alții, e adevărat, n-o să fiu nedreaptă, dar mai am nevoie și să-mi regăsesc gândurile mele noaptea, atunci când tot restul tace și sufletul meu începe să vorbească.

Poate că în lumea asta să fii liber înseamnă să fii singur... dacă da, nu știu zău ce aș alege.

Friday, April 23, 2010

La muţi ani mie!

Da, astăzi e Sf. Gheorghe, să trăiesc, fericită şi sănătoasă şi iubită!! Întrucât mi-am adus aminte abia azi dimineaţă că e ziua mea, m-am gândit să-mi dedic o melodie frumoasă, numa bună de trezit dimineaţa pe ea. Şi vreau să îi mulţumesc mamei mele, pentru că este cel mai mare fan al meu! Te iubesc mami!

Thursday, April 22, 2010

Song of the day

Azi noapte am visat că, împreună cu un prieten, trebuia să cânt la karaoke my top 46 songs. El insista cu încăpăţânare să scoatem de pe listă Maroon 5 - She will be loved. Eu, sufocată de indignare, i-am strigat că mai bine nu cânt nimic decât să scot cântecul ăsta, şi m-am apucat să-l fredonez în somn. Când m-am trezit, încă mi se mişcau buzele.

Dintotdeauna mi-a plăcut Maroon 5. În 2004 - îmi atrăgeau atenţia cu replica obraznică din This love "I tried my best to feed her appetite/ Keep her coming every night/ So hard to keep her satisfied.." (How many men do that?!) şi mă făceau să visez într-o Sunday Morning; 2007 - îmi începeam o nouă viaţă într-un Bucureşti îngheţat şi străin, pe Wake Up Call - un videoclip provocator şi un 22 negru la ruletă "If you needed love, well, then ask for love/ Could've given love, now I'm taking love..."

M-am îndrăgostit până la urmă de soundul şi poveştile lor, dar şi de vocea şi insolenţa lui Adam Levine.

Acum însă, acum însă "She will be loved" e cu totul altceva. "I don't mind spending every day/ Out on the corner in the pouring rain/Look for the girl with the broken smile/ Ask her if she wants to stay a while..."

Tuesday, April 20, 2010

Monday, April 19, 2010

Ce faci când minciuna are picioare scurte?

Nu știu alții cum sunt, dar eu una urăsc să fiu mințită. Mereu am spus-o: pot să suport orice adevăr, oricât, pot să trec prin multe alături de cei pe care îi iubesc, dar nu mă mințiți. Nu mă înșelați, nu mă luați „de bună.” Nu sunt, decât dacă vreau eu.

Am o intuiție teribilă atunci când vine vorba de descoperit minciuni - nu știu dacă e un defect sau o calitate, întrucât întotdeauna - paradoxal! - descoperirea adevărului aduce suferință. Câteodată mi-aș dori să nu fiu atât de perspicace, alteori ignor anumite semne cu bună știință. Însă sufletul meu știe, eu știu și de mine nu mă pot ascunde niciunde.

Odată descoperită minciuna, rămâne întrebarea - ce faci tu, singur în adevăr? Ce să faci tu, cu inima ta și cu adevărul, unde să mai fugi de el? Cât să mai fugi? De ce sunt relațiile umane așa complicate? Urăsc când minciuna și adevărul ne arată cât de singuri suntem de fapt în realitate. Câtă iluzie se ascunde în realitatea noastră.

Unii oameni trăiesc în minciună, ca într-un viciu. Și ne transformă pe noi, cei ce inhalăm aerul lor, în vicioși pasivi. Dar eu azi spun nu. Eu am început să învăț să spun NU.