Hallelujah

În câteva ceasuri se duce și marțea asta. Leonard Cohen îmi ține companie. Mă mângâie muzica lui, mă susține, mă unge pe suflet după o zi așa grea.
Nu mai pot controla nimic, nici măcar nu mai pot avea iluzia că sunt căpitanul vieții mele. Timpul s-a contractat într-o capsulă insuficientă, iar nevoile mele dau pe dinafară, se scurg, acumulează penalizări, depășesc limitele nopții și ale sufletului. Într-o dulce stare de renunțare, m-am hotărât să nu mai rumeg capsula asta, să o las să se dizolve liberă, și odată cu ea să plec și eu. Să îl caut pe Caetano Veloso în Brazilia, pantofii de tango din visurile mele în talciocurile Argentinei și liniștea mea în mine. Nu e deloc greu să fii fericit atunci când ai renunțat la tot - nu mai ai ce pierde.
Astăzi în metrou m-am hotărât să fiu prima persoană bună din lume. Mi-am dat seama că e posibil să nu reușesc, sau să fi reușit alții înaintea mea, însă nu a contat prea mult. Să fii prima persoană bună din lume e deja ceva, să fii o persoană bună în lume e mare lucru. Acum va trebui să mă retrag, mă grăbesc totuși să fiu prima persoană bună din lume, și sunt atât de multe de făcut!

Scrisoarea sufletului meu către mine

19 aprilie 2010

Dragă Andreea,

Îți scriu pentru că te iubesc. Pentru că m-am săturat să sufăr cu tine, în tăcere, atunci când te văd suferind. Pentru că m-am săturat să te știu departe, cu mintea încețoșată și ochii acoperiți. Pentru că m-am săturat să te văd închisă în tine, speriată și ruptă. M-am săturat, pentru că ești atât de întreagă...

Draga mea Andreea - de unde să încep în a-ți spune cât de minunată ești? Cât de curat, cât de limpede îți este înăuntrul! Dragă Andreea, în faldurile sufletului tău stă viața și mirarea și descoperirea și taina. Nu mai închide, nu mai ridica ziduri, nu-ți mai întoarce privirea. Nu te resemna.

Nu o să-ți țin discursuri despre putere. O să-ți țin un discurs despre frumusețe, despre tine. Ai lacrimi sărate, dragă Andreea, și nu-ți văd ochii, nu-ți văd lumina de ele. Nu da cu mâna, dragă Andreea.

Toate trec - asta e marea ușurare și totodată marea durere a lumii. Nu-ți fie frică, draga mea, mă ai pe mine. Îți ud florile, îți iubesc apusurile și-ți fac patul - alb, curat, îmbietor. Îți spăl picioarele și-ți curăț rănile.

Iubește-mă și tu, dragă Andreea, că m-a pustiit setea de tine. Nu mai rătăci, că m-au înțepat pietrele în tălpi și mi-a intrat nisip în vene. Am picioarele obosite de cât am alergat după tine, și n-am ajuns decât să te miros o dată, după ureche. Nu-i drept, nu-i drept, dragă Andreea.

Ai curajul să privești în față, chiar dacă vederea mea e înfricoșătoare. Urâțenia mea e și a ta. Dar la fel e și iubirea.

Nu știu cât ne-a mai rămas, dragă Andreea. Hai să rămânem împreună, vrei? Nu-ți fie teamă, știu să tac. O să tac atât cât o să ai nevoie - tu o să-mi faci un semn cu o unghie. Ia cuvintele mele toate, dragă Andreea, ia cât este, ia, că este. De preaplin nu mi-e frică, dragă Andreea. Mi-e frică doar de preagolul din ochii tăi câteodată.

Caută-mă și tu, dragă Andreea, așa cum ți-ai căutat doi „E” și doi „A”. Ia-mă în tine, fă-mă vocală și consoană și pune-mă bine în tăcerea ta. Acolo cresc mărgăritare, cu miros de zâne, cum îți plac ție.

Vântură-mă puțin, zboară-mă ca pe niște flori de păpădie, dragă Andreea. Zboară-mă între frunze de salcâm și fag, acolo unde cântă cucul, știi tu. Așează-te lângă mine, să ascultăm puțin veșnicia.

Și mai taci din gânduri, Andree, că nu mă pot auzi de tine! Ți-aduci aminte, ți-aduci aminte cum era aerul în seara aia? Tu ai crezut că sunt o arătare, dar eu știam că ne întâlnisem. De ce m-ai pierdut pe drum, dragă Andreea?

Hai, odihnește-te, dragă Andreea. Ți-am învelit spatele și ți-am pus ceasul să sune. Mâine o să te țin de mână.

Te iubesc, dragă Andreea.

Așa mult zgomot

E așa mult zgomot în jurul meu în ultimul timp. Toate se întâmplă pe fast forward, toți îmi vor atenția și timpul, mai ales timpul. Nu prea am să vă dau, de parcă aș da de la mine. Am nevoie de un pic de liniște, un pic de pace în interiorul meu, ca să mă mai aud, să-mi aud vocea și gândurile și dorințele. Știu cine sunt, doar că uneori, de așa mult zgomot, parcă nu mai disting. Să ascultăm puțină muzică, în haosul ăsta zgomotos și lacom.

Andie's veggie corner

Îmi place Laura Adamache. Mult. E o fată draguță, cu multă dragoste pentru bucătărie, care și-a început cariera cu simple posturi pe site-uri de gătit, până într-o zi. O zi în care, la încurajările soțului, și-a făcut propriul blog. Nu a avut succes și era cât pe ce să-l șteargă, însă înainte să apese pe butonul DELETE, a primit un mesaj. Un mesaj dintr-un alt colț al lumii, însă suficient să înțeleagă că-i un semn, că are altă cale.

Nu vreau să mă transform într-o altă Laura Adamache, nici n-aș putea. Însă un lucru știu sigur. Îmi place să gătesc, îmi place mult să gătesc. O fac cu pasiune și multă dragoste. Nu-mi iese mereu. Aseară am ars o granola, acum o săptămână n-am copt cum trebuie bezelele. Ce vreau să spun e că toate au un început, chiar și la 30 ani, la 50 ani, la 100. Fiecare zi e un alt început, și ar trebui să dăm curs lucrurilor pe care le iubim. Ar trebui să fim fericiți cu ce avem și să avem curajul și determinarea de a face acele lucruri firești sufletelor noastre.

Sunt Andie, și-mi place să gătesc. Bine ați venit pe blogul meu culinar - Andie's veggie corner.

Ultima noapte de vacanță, întâia noapte de școală

Chiar dacă nu mai merg la școală de ceva timp, astăzi mi-am strecurat un măr proaspăt în geantă, pe care l-am zdrobit între dinți cu poftă și zeamă și pocnet în pauza de gustare. Păstrez de ieri amintirea unei plimbări cu bicicleta prin oraș, pe alei pustii, printre tarabe cu antichități la Parcul Kisseleff, pe pistele aglomerate din Herăstrău, pe străzi uitate de lume și copaci ruginiți în spatele Șoselei.
Îmi plac toamnele cu soare și un pic de frig, am somnul mai profund dimineața, păzită de draperiile grele și răcoarea din casă. Îmi place să-mi încălzesc mâinile pe cana fierbinte cu ceai și să mă uit în zare, peste dunga gri a blocurilor înghesuite, luminate stingher spre apus. Toamna e mai prolifică pentru scriitori, nu mai sunt tentații, nu ne mai toropește căldura.
Îmi completez tabloul contemplativ cu imaginea fericirii interioare. Mă prinde din urmă toamna, fericită anul ăsta, împăcată, bine pe dinăuntru. Era și timpul, a venit timpul. Bine ai venit, Timpule, aproape că uitasem să trăiesc în absența ta.

Let's do it Romania!

Pe 25 septembrie ne strângem cu mic cu mare să curățăm țara!

Andreea in Balon la Ranca!

Autumn nostalgia, autumn mood, autumn feelings

Ne așteaptă Cișmigiul - cu frunze uscate, pădurile - cu straturi de frunze ascunse și umede, ceața - între copaci, bruma - dimineața, strugurii - grei și copți, inimile - gânditoare.

Un reportaj cutremurător

Cel mai bine e să tac, și să las pe fiecare să-și facă impresiile, să-și facă socotelile. Mie una mi-a atins sufletul.

Festivalul Toamnei la Ranca

In acest week end incepe prima editie a Festivalului Toamnei la Ranca. Un proiect ambitios, inceput cu putin timp in urma, pe care l-am coordonat impreuna cu prietena si colega mea de la PlanXpert. Aproape ca nu ne vine sa credem cat de bine au mers lucrurile pana acum si ne rugam sa fie la fel de minunate si in contiunare. Ce am pregatit? Tombole cu premii, concursuri inedite - de gatit in aer liber, de mancat placinte, de taiat lemne, parade - a Portului Popular si a Cailor, spectacole de divertisment, recitaluri ale ansamblurilor populare, water walking balls, summer tubing, fotografii de epoca, targ cu vanzare de produse traditionale, bio si de artizanat, OF, nici eu nu mai stiu cate surprize avem pregatite!

Cele mai multe informatii le gasiti direct pe site-ul evenimentului!

Multa munca, multe aparitii media, multe contacte, multa SATISFACTIE! Festivalul incepe maine, iar eu nu am decat un singur lucru de spus:

BRING IT ON.