Tuesday, March 16, 2010
Tirania supermarketurilor
Come the crisis, am identificat supermarketul ca fiind duşmanul superior numărul 1. Chiar dacă mă prezentam la locaţie cu lista bine determinată şi predefinită, niciodată nu reuşeam să mă ţin numai de ea. În plus, cumpăram o multitudine de nimicuri de care nu aveam nevoie, ba mai faceam şi stoc din altele, că doar erau la ofertă! Iar dacă vedeam ceva ce-mi doream şi mă abţineam eroic de la achiziţionare, senzaţia de insatisfacţie nu-mi mai dădea pace până săptămâna următoare, când l-aş fi achiziţionat oricum. Sunt convinsă că până aici nu spun nimic nou pentru nimeni.
Aşa că am stat să mă întreb de ce se duc oamenii la supermarket. Motivaţia primară, logică de altfel, este că acolo găsesc o gamă extrem de variată de produse, la preţuri mai ieftine decât în rest şi uneori chiar la ofertă. Mai mult, pentru unii supermarketul este încă un loc de petrecere a timpului liber, relaxare and family bonding. În trei fraze cheie: varietate, economie de timp şi bani, socializare. Cu vântul fluturând prin buzunare, am stat să analizez mai atent şi obiectiv prezumţiile de mai sus.
Am constatat, cu mâna pe portofel, că 2/3 din produsele pe care le cumpăr nu îmi sunt imediat necesare şi că le achiziţionez doar pentru că "sunt pe terminate acasă şi cine ştie când mai vin la supermarket". Mai mult, multe ajung sa mi se strice în frigider, pentru că am luat mai mult decât îmi trebuia.
Aşa că m-am hotărât să-mi schimb mentalitatea. În primul rând că nu mă mai duc la shopping aşa des. Mai întâi mă uit atent prin frigider, cămară şi balcon să văd ce resurse utilizabile mai am. Dacă e să merg la cumpărături, merg tot cu listuţa după mine, şi nu în supermarket, ci direct în pieţe sau glonţ la minimarketuri care ştiu că au rulaj mare de produse. Prefer pieţele şi magazinele mici, pentru că am şanse să gasesc mâncare mai proaspătă şi mai sănătoasă, dar şi să susţin micul întreprinzător român.
În al doilea rând, mi-am testat dependenţa de anumite produse şi nu am mai luat anumite lucruri. Am fost uimită să constat câte chestii cumpăr degeaba, doar pentru că au fost bine marketate sau la ofertă. În realitate, foarte puţin din ceea ce acumulăm ne este cu adevărat necesar. Nu mai cumpăr 3 feluri de budincă, crutoane şi 7 kg de fructe diferite doar pentru că poate o să am nevoie prin casă. Dacă am nevoie, cobor în faţa blocului şi îmi iau. Dacă nu găsesc, am prilej să fiu creativă şi să explorez idei noi. Mă ţine mai motivată şi mai satisfăcută.
Am scris toate lucrurile astea pentru că nu vreau să le uit. Pentru că avem tendinţa să le uităm, şi trebuie să apară câte un tsunami în viaţa noastră ca să ne aducem aminte de ceea ce e important, de ceea ce suntem cu adevărat. Îmi aduc aminte din nou de secvenţa din Matrix, şi speechul agentului Smith către Morpheus, prizonier: "I'd like to share a revelation that I've had during my time here. It came to me when I tried to classify your species. I realized that you're not actually mammals. Every mammal on this planet instinctively develops a natural equilibrium with the surrounding environment, but you humans do not. You move to an area, and you multiply, and multiply, until every natural resource is consumed. The only way you can survive is to spread to another area. There is another organism on this planet that follows the same pattern. A virus. Human beings are a disease, a cancer of this planet, you are a plague, and we are the cure."
Monday, March 15, 2010
Regatul meu pentru o bicicletă
Nu m-am putut abține. Am intrat cu răsuflarea întretăiată și palmele umede. Trebuia să o ating. Bicicleta azur trona trufaș în mijlocul magazinului, conștientă de propria frumusețe. Lângă, contrapartea masculină, neagră.
Am încercuit-o de câteva ori, mângâindu-i mișelește conturul. Imagini ale copilăriei îmi fluturau bezmetic prin fața ochilor, era vânt în părul meu, miros de flori, vară și musculițe, lumină, flori galbene în coș și un drum lung și îngust, liber la orizont, înconjurat de câmpii nesfârșite de floarea soarelui. Bicicleta azur mă asculta, docilă, și împreună curgeam înspre soare..
M-am înfășurat în haina groasă, mi-am pus mănușile și fularul. „O să mă întorc după tine”, am liniștit-o înainte să mă topesc pe străzi, în neștire.
Sunday, March 14, 2010
Lucia y el sexo
Two thumbs up. Mi-a plăcut și m-a pus pe gânduri. Cred că până acum n-am văzut un film de artă atât de explicit erotic. Ah, și mi-a adus aminte de Almodovar – nu numai pentru ca unul din actori a jucat unul din rolurile principale în Hable con ella (alt film care mi-a plăcut enorm!). Cred că cinematograful spaniol are pur și simplu această caracteristică de a explora erotismul obsesiv între personaje unite prin coincidențe neverosimile.
Paz mi-a adus aminte mult de Penelope Cruz și s-a înscris detașat pe lista mea de actrițe preferate. Două lucruri mi-au plăcut mult: povestea de dragoste de la început - modul în care personajele principale se cunosc și fac dragoste (da, da, nu cred ca-mi vor ieși din cap prea curând secvențele de sex! - și nu sunt o obsedată!) și privirea lui atunci când se uită la ea de ziua lui. Pierdut, al ei, în lumea lor și atât. Mi s-a părut că așa trebuie să fie, și nu altfel.
Therefore, two thumbs up.
Saturday, March 13, 2010
Seara, sufletul meu ia forma uitată a trupului tau.
Ștefan Augustin Doinaș
Astăzi nu mai cîntăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.
Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem:-Aşa trebuie sa fie..
Alături ,umbra albastră
pentru adevăruri gândite sta mărturie.
Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în guşă mireasma, bucatele.
Oamenii vor crede că suntem duşmani.
Între noi, lumea va sta nemişcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blana vărgată.
Nimeni nu va şti ca suntem tot atât de aproape
şi că, seara,sufletul meu,
ca ţărmul care modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău...
Astăzi nu ne sărutăm, nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.
Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi soarele negru, pământul.
Nu peste mult timp are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul.
Friday, March 12, 2010
Iarna sentimentelor
Mai greu e când creşti. Unde să te duci, ce să faci şi să înţelegi din tine când vine vara? Te scoate din tine, iar tu, omul renăscut, înveţi să fii altcineva. Nu greşesc când spun că înveţi să creşti odată cu tine.
Toamna nu e loc de regrete, deşi sunt inevitabile. Toamna trăieşti cu ceea ce ai, te hrăneşti din ceea ce a fost şi te adăposteşti în ceea ce este.
Iarna? Iarna contempli. Iarna te înalţi în tine când te gândeşti la frenezia primăverii, te strângi şi tremuri la amintirea soarelui ce te-a ars vara, zâmbeşti amar şi confuz cu gândul la toamnă şi taci şi asculţi, că doar e iarnă.
E iarnă, şi totuşi e martie.
Thursday, March 11, 2010
8 Martie întârziat
Domnilor, este tot ce avem nevoie.
Wednesday, March 10, 2010
Am schimbat interfata
- Nu afisa tot continutul posturilor, trebuind sa dai un click suplimentar pentru a citi.
- Nu permitea comentariile! Si ca sa nu supar pe nimeni... am renuntat la Andreea care trona in varful paginii si voia sa va arate...