Thursday, April 15, 2010

Descântec de ploaie

Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Înnebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei,
Ploile proaspete si plictisitoarele ploi fara sfârsit,
Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Îmi place sa ma tavalesc prin iarba lor alba, înalta,
Îmi place sa le rup firele si sa umblu cu ele în dinti,
Sa ameteasca, privindu-ma astfel, barbatii.
Stiu ca-i urât sa spui “Sunt cea mai frumoasa femeie”,
E urât si poate nici nu e adevarat,
Dar lasa-ma atunci când ploua,
Numai atunci când ploua,
Sa rostesc magica formula “Sunt cea mai frumoasa femeie”.
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca ploua
Si-mi sta bine cu franjurii ploii în par,
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca-i vânt
Si rochia se zbate disperata sa-mi ascunda genunchii,
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca tu
Esti departe plecat si eu te astept,
Si tu stii ca te-astept,
Sunt cea mai frumoasa femeie si stiu sa astept
Si totusi astept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Si toti trecatorii adulmeca ploaia sa-i simta mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poti sa te-ndragostesti fulgerator,
Toti trecatorii sunt îndragostiti,
Si eu te astept.
Doar tu stii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patima ploile, înnebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei…

Ana Blandiana

A day in Pufu's life

Pufu, furia albă, distrugătorul lumilor, ronțăie liniștit la salată și două frunze de leurdă. Azi mi-a vandalizat palmierul - de două ori, mi-a ronțăit covorul în trei locuri, ros profesionist cablul de la laptop și făcut praf punga cu sare de sub bufet. Deci - o zi bună, merită să mănânce liniștit. Și de ce nu ar face-o? Ce dacă a încasat două corecții manifestate în timp de reflexie pe balcon? Păi a reflectat, și n-a constatat că ar fi fost ceva în neregulă. Ah ba da, n-a apucat sa tragă tot firul din covor, iar cablul ala moale părea că ascunde un miez interesant. Nu-i nimic, se va ocupa de astea data viitoare, într-un moment de neatenție al mâinilor alea numa' bune de lins, care îl transportă de colo-colo prin casă și îi dau mâncare.

Între timp, trebuie să se gândească la modalități mai eficiente de a sări din cușcă. De la o vreme grătarul ăla enervant s-a blocat, și îl cam doare capul și boticul de la atâta dat în el. Clar, așa nu se mai poate. Își aruncă leneș fundul într-o parte și moțăie îmbufnat.

Îl iubesc cu o căldură înduioșătoare pe Pufu. Mi-e greu să-l las noaptea singur, mă doare când se lovește ca un tăntălău de te miri ce prin casă. Și mai greu e să îl învăț binele și răul, chiar și așa, în universul lui mărunt. Zi de zi, Pufu își lasă viața în mâinile mele, cu o delicată voioșie și jucăușenie. Inconștient, trezește în mine o iubire infinită.



PS Și eu și Pufu suntem vegetarieni, iar el este cel mai mare fan al Andreei bucătăreasa.

Wednesday, April 14, 2010

Viața bate filmul

Astăzi am trecut prin cel puțin două momente Zen-extrem. Cineva acolo sus mi-a materializat gândurile, într-un mod atât de neașteptat însă atât de perfect integrat, încât m-am trezit în momente de Zen extrem.

Mă întreb dacă Zenul extrem, ca sport, poate fi practicat. Cât de tare ar fi dacă ai gândi o chestie care s-ar materializa instant, în modul cel mai potrivit pentru situația în care te afli. Am o vagă bănuială că asta de fapt chiar se întâmplă, fără însă ca noi să fim foarte conștienți de fenomen, modalități, implicații, context, etc. Însă atunci când suntem, trăim momente de Zen extrem, în care viața bate filmul.

Eu una mi-am propus să practic acest sport și să găsesc terenul de antrenament potrivit. După care, mergem în campionat. Hai cu Zenu'!

Things lost and found (II)

Acum câteva zile anticipam fără să ştiu un eveniment ... uluitor al vieţii mele. Sunt uluită, şi oarecum fără cuvinte (asta în sinea mea, pentru că în afară vorbesc vrute şi nevrute). Mă uit cu ochi mari la un lucru pe care l-am pierdut acum mulţi ani şi care acum, miraculos, nebănuit, neimaginat, s-a reîntors la mine.

Mă uit cu stupoare la ceea ce nu poate fi decât un cadou al Universului, o emanaţie a dorinţei secrete a sufletului meu, materializată în modul cel mai surprinzător cu putinţă. Mă mai întreb şi dacă, pentru ca eu să fiu atât de fericită şi uimită, cineva a trebuit să sufere mult, să piardă.. Oare aşa e în viaţă? Unii să piardă pentru ca alţii să câştige? E drept? Ce e dreptatea? Ce e nedreptatea? Există neconcordanţe în legile firii?

Îi sunt recunoscătoare binefăcătoarei mele. Îi mulţumesc pentru altruism şi pentru convingeri. Îi mulţumesc că mi-a dat şansa să mă împac cu mine şi să îmi pun trecutul la locul lui, împăcându-mi prezentul. Îi mulţumesc şi pentru că mi-a dat şansa să descopăr un nou viitor, pe care să îl construim împreună.

Am un miracol în mâinile mele azi, iar miracolele sunt atât de rare. Să ai în palme dovada strălucitoare a unui miracol, asta este şi mai rar.

Tuesday, April 13, 2010

Ce am făcut azi

  • Pupat și hrănit Pufu.
  • Dat cu părerea la greu pe două legi, în dezbateri publice. Mooamăă.
  • Strâns mâna lui Geoană, ciocnit cu Mogulul (Voiculescu în persoană).
  • Mâncat pizza vegetariană courtesy of UNHCR.
  • Arătat sexy and smokin hot.
  • Mers pe jos de la Senat la Unirii, pe tocuri.
  • Pupat ecran laptop conținând poza cu iubi din Armenia.

Ce zi, ce zi.

Monday, April 12, 2010

Things lost and found

Lucrurile pe care le-am crezut pierdute au o cale stranie de a se reîntoarce. Uneori ştii, ai certitudinea reîntoarcerii, alteori ai doar speranţa, nebănuită, mică. Când simţi apropierea, inima ta reînfloreşte, reînvie, bate. Tare. Chicoteşte. E o fetiţă mică şi blondă, răsfăţată, cu bucle şi dinţi mărunţi şi albi ca perlele, cu pumnii strânşi şi obraji înroşiţi de atâta aşteptare.

Astăzi multiubitul îmi pleacă departe, peste mări şi ţări. Îl pierd o săptămână. Îmi zăboveşte în nări mirosul lui, noaptea, când mă culc pe umbra palidă lăsată de trupul lui în aşternuturi. Mă dor oasele şi ochii de dorul lui şi de nesomn. Îl sărbătoresc cu cearcăne viorii şi buze muşcate, şi-l aştept, şi-mi aştept reîntregirea.

Te aştept ca o fetiţă blondă şi răsfăţată, cu ochi mari şi rotunzi ca ai tăi, şi cu mâinile întinse.