Lucrurile pe care le-am crezut pierdute au o cale stranie de a se reîntoarce. Uneori ştii, ai certitudinea reîntoarcerii, alteori ai doar speranţa, nebănuită, mică. Când simţi apropierea, inima ta reînfloreşte, reînvie, bate. Tare. Chicoteşte. E o fetiţă mică şi blondă, răsfăţată, cu bucle şi dinţi mărunţi şi albi ca perlele, cu pumnii strânşi şi obraji înroşiţi de atâta aşteptare.
Astăzi multiubitul îmi pleacă departe, peste mări şi ţări. Îl pierd o săptămână. Îmi zăboveşte în nări mirosul lui, noaptea, când mă culc pe umbra palidă lăsată de trupul lui în aşternuturi. Mă dor oasele şi ochii de dorul lui şi de nesomn. Îl sărbătoresc cu cearcăne viorii şi buze muşcate, şi-l aştept, şi-mi aştept reîntregirea.
Te aştept ca o fetiţă blondă şi răsfăţată, cu ochi mari şi rotunzi ca ai tăi, şi cu mâinile întinse.
reflectie : ce frumoase sunt la inceput lucrurile urate...
ReplyDelete