Doar pare că doarme. Se întâmplă uneori, după mulți, mulți ani, să afli lucruri nebănuite despre oamenii care te-au înconjurat, despre fapte petrecute și gânduri ascunse. Te întrebi, în aceste momente revelatoare, cât din viața ta și experiențele trăite au fost amăgire, au fost o minciună abilă țesută de oameni egoiști și fără scrupule.
Sunt mai multe părți bune când te confrunți cu asemenea momente. Primul aspect îmbucurător este tocmai această constatare - că totuși adevărul nu poate fi ascuns la nesfârșit și că există legi și rotițe ale universului care funcționează, care n-au ruginit încă. În al doilea rând, nu poți decât să te bucuri pentru faptul că ceva, undeva s-a rupt și ți-a permis ție, orbul, înlănțuitul, să vezi, să caști ochii mari și să îmbrățișezi o altă perspectivă. E un prag al evoluției, incontestabil.
Și nu în ultimul rând, această mișcare nouă - căci da, lucrurile se mișcă - îți aduce cu sine certitudinea existenței unei a treia legi: cea a echilibrului, a karmei perfecte. Dacă adevărul a găsit o cale să iasă la iveală, la fel va face și dreptatea. Acum, în alți 5 ani, în alte multe, nenumărate zile sub soare. Va apărea la timp, punctuală, implacabilă. Îmi voi ține ochii deschiși să o privesc țintă în ochi.
No comments:
Post a Comment