Toate lucrurile s-ar simplifica astfel. Aș putea traversa Oceanul pe jos, printre pești și balene cu ochi mari, cu valurile la picioare. Aș putea merge în milocul lacului Tei, spre seară, când soarele apune și apa strălucește în mii de sclipiri alunecoase. Aș putea pleca departe, neștiută, neîntrebată, negăsită. Doar eu și întrebările mele, deși sunt convinsă că după mult, mult soare s-ar duce și ele.
Vine vara, iar vara e anotimpul când e foarte util să știi să mergi pe apă. Se apropie marea de mine, cu mirosul ei de scoici și nisip, cu pielea fierbinte noaptea.
Dar Doamne, dacă nu vrei să mă lași să pot merge pe apă, vrei să mă înveți măcar să zbor?
hei, andie... anunta-ma si pe mine cand Doamne rapunde rgamintilor de pe bloguri,,, am si eu vreo doua
ReplyDeletesar'na
Kaos :) Kaos :) Mai conteaza unde postam rugaminti? Te anunt cand o sa fiu eu in stare sa il aud pe Dumnezeu cu raspunsul :) Promit!
ReplyDelete