Pe dinăuntru şi pe dinafară

Asculta mai multe audio Muzica

Zilele astea m-am tot gândit la ce-mi doresc de la viaţă, de la cei de lângă mine. M-am gândit mult la dragoste, asta şi pentru că este peste tot în jurul nostru, în toate formele. Mi-am adus aminte de emoţia începutului, de liniştea regăsirii, de căldura prezentului nesfârşit.

Nu e greu să faci lucrurile să meargă dacă întâlneşti persoana potrivită. Desigur că nu. Ne putem acomoda cu oricine, oriunde, oricum, putem iubi la fel. Există astfel un număr infinit de persoane potrivite, cu care să putem întemeia familii, cu care să putem merge în vacanţe, la teatre, concerte, nunţi, botezuri şi înmormântări, cu care să cumpărăm mobilă, cu care să creştem un animal şi să construim o casă. Ştiu multe astfel de exemple, de fapt, majoritatea cunoştinţelor mele sunt astfel de exemple. Am un prieten care numeşte aceste cupluri "întreprinderi cu doi directori", în care fiecare are un rol bine determinat pe care şi-l îndeplineşte conştiincios şi astfel lucrurile merg. Merg, şi viaţa merge înainte şi totul e bine.

Ce rar e să întâlneşti altceva. Cineva care să te dezbrace de măşti şi haine, care să te ia, puternic, pe sus, să se uite în ochii tăi şi să te ştie, simplu, crud şi total, pe dinăuntru şi pe dinafară. Cineva apărut întâmplător, neplanificat, necalificat, fără reguli, fără prescripţii, dar cu o foame gravă şi adâncă de esenţa din tine. Cineva care să te trezească la viaţă. Spun viaţă cu tot respectul şi veneraţia pe care sensul adevărat al acestui cuvânt le merită. Cineva care poate nu-ţi va da nimic din cele de mai sus, dar care cu adevărat îţi va da totul. Ce rar, nu?

Vreau şi eu să te cunosc. Să-mi spui poveştile tale, să mă pierd printre cuvinte doar pentru ca să mă poţi tu regăsi intrată în tine, neaşteptat, nesăbuit, dezarmant. Vreau să-ţi laşi toate zidurile jos, să-ţi ştergi fruntea şi să-mi zâmbeşti. Spune-mi tot, te ascult.