Iată-mă şi la Paris. A fost o decizie bruscă, dar nu pot spune că până acum regret ceva. Stau la Ritz, în Place Vendome. Este prima oară când experimentez pe pielea mea un hotel de 5 stele. Mon Dieu! Oare de ce au nevoie oamenii de atâta lux? De ce trebuie să fie obligat recepţionerul să-mi care poşeta (!), să mă însoţească până în cameră şi să-mi facă un tutorial "how to for dummies", de parcă n-aş ştii să aprind lumina sau televizorul.
Detaliile de la Ritz sunt impresionante. Au până şi încărcător de iPod! Parcă aş fi presimţit, de asta nu l-am luat pe al meu. Zborul a fost surprinzător de bun, totul a fost surpinzător de bun. Am trecut cu maşina prin Montmartre, pe lângă Moulin Rouge şi Sacre Coeur, am văzut turnul din depărtare - ce să mai, toate locurile dragi mie.
Dintotdeauna m-a fascinat Montmartre-ul. Are o atmosferă unică, nici n-ar avea sens să încerc să o descriu, cuvintele îmi sunt sărace şi neîncăpătoare. Visez la o viaţă frumoasă de artist, între perdelele frumoase ale unui studio parizian, plin de şarm. Visez la croissante şi pâinici fierbinţi dimineaţa, şi plimbări cu bicicleta pe străzi înguste. Montmartre, sunt beată de parfumul tau!
În ritm de acordeon, petrec un jour ailleurs.
No comments:
Post a Comment