Milonga Masquerade

Ahh!! O mie de puncte și încă unul pentru Milonga Masquerade de astă seară. Da, e noapte, stau cu picioarele în sus pe pereți (schimbare circulație sânge, don t ask) și scriu chinuit la calculator despre Milonga Masquerade, pentru că toată ființa mea doar asta respiră!

Centrul Cultural Maghiar, o vilă splendidă ascunsă discret pe o străduță între Romană și Victoriei, a găzduit un minunat eveniment de muzică și dans. Întâi, concert de pian - magnific - închisesem ochii și alergam pe dealuri într-o rochie de acum două secole, gândindu-mă, socotindu-mă cum aș putea oare să transpun în cuvinte muzica aia nepământeană... Apoi am coborât pe pământ pentru un recital de tango, însă era prea târziu, pentru mine era prea târziu și nu mai conta...

Am dansat toată noaptea, am schimbat o grămadă de parteneri, am avut șansa să compar o mulțime de stiluri - nici nu m-aș fi gândit! Pot spune chiar că am simțit o vagă îmbunătățire a propriei situații, lucru confirmat de câțiva dintre băieți. Mi-am făcut prieteni, mi-am consolidat relațiile cu colegii și chiar am primit laude pentru costumație - mi-am pus la bătaie costumul de belly dance, și am făcut oarecare senzație, în auriu și negru, cu mulți bănuți norocoși și brățări strălucitoare.

Sunt acasă, cu picioarele pe pereți și îmbătată de tango.