În camera mea

Vine Paştele şi mă găseşte cu multă lumină în suflet. M-am curăţit, prin post şi rugăciune, şi sunt gata să întâmpin viaţa ce se naşte. Sunt acasă, alături de cei pe care-i iubesc, în micul rai pe care mi l-am creat în camera mea. Camera mea e Zen. E un loc în care intri numai cu tine şi gândurile tale, un loc în care să te regăseşti între rânduri de carte, aşezat molcom în balansoarul din colţ, cu picioarele odihnindu-se leneş pe taburet şi un ceai cald pe mica bibliotecă de lângă.

Camera mea e o sărbătoare a învierii, a albului, a simetriei armonioase. Colibri zburdă împerecheaţi pentru totdeauna pe peretele de vizavi. Copacul vieţii se îndreaptă spre balerina cu linii confuze, prinsă în abandonul dansului. Baiana de la Embu veghează visătoare sub oglinda rotundă cu vrejuri de metal, cu gândul la dinţii albi ai unui mulatru zărit deunăzi la carnaval, în timp ce cumetrele-i se întorc sprintene cu apa în ulcioare, gata să ostoiască cu zâmbetele şi decolteul generos setea iscată de soarele arzător al Bahiei. Hipo şi-a lăsat burtica să curgă liniştită între perne - astăzi a mâncat mult şi pesemne nu o mai poate duce până diseară fără o mică siestă furată în toiul amiezii. Patul cu grilaj negru se deschide larg, primitor, sub foşnirea discretă a îngeraşilor de hârtie agăţaţi de globul japonez de babmus. De pe poliţele învecinate, alţi îngeraşi se roagă cu mâinile împreunate şi privirea spre cer, lângă lumânări albe şi argintii. Aş muşca o gură din mărul Evei, sau al lui Prâslea, sau al cunoaşterii, că prea e auriu şi zemos. S-a pus îmbietor lângă lotusul cu o mie de petale, învăluit în ape albastre, de cristal. Spre el privesc curioase violetele de parma din pervaz, în timp ce zambila se usucă, plictisită.

Spre seară aprind lumina lampadarului din colţ, şi dau un nou ton zumzetului amiezii amurgite. Prinzătorul de vise amerindian îmi promite să mă apere la noapte, ascuns bine între îngeraşi, în timp ce draperiile verde-oliv se unduiesc unele spre altele, prinse în cârligul nopţii. Mă afund între perne şi aşternuturi mirosind a curat şi a vânt moale, şi adorm cu cartea între mâini.

În alb, verde oliv, negru, lemn şi tonuri de albastru se găseşte ascuns misterul camerei mele. Împrăştiate prin colţuri mă salută amintirile cele mai dragi, mă salută lumea pe care am cărat-o în desagi în toate peripeţiile mele.

Toate energiile universului s-au întalnit, iubit şi îmbinat perfect în camera mea. E o cameră de tânără fată, ca mine şi visele mele.